Devoțională Izvoare in Deser - 6 Noiembrie

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.

(Apocalipsa 3:19)



Dumnezeu selectează pe cei mai buni şi pe cei mai remarcabili slujitori ai Săi pentru cele mai straşnice şi cele mai deosebite necazuri, pentru că cei care au primit cel mai mult har din partea Lui sunt capabili să îndure cele mai mari necazuri. De fapt, un necaz nu loveşte niciodată un credincios din întâmplare, ci din ordinul divin al lui Dumnezeu. El nu-Şi aruncă săgeţile la întâmplare, pentru că fiecare are o misiune specială şi atinge numai inima pentru care a fost destinată. Nu numai harul lui Dumnezeu, ci şi gloria Lui este revelată când un credincios poate să stea în picioare şi să rabde în tăcere un necaz. Joseph Caryl



Dacă toate zilele mele ar fi senine, aş putea să spun:

„În ţara Lui minunată El va şterge toate lacrimile"?



Dacă n-aş fi niciodată extenuat, aş putea păstra

Acest binecuvântat adevăr: „El dă somn preaiubiţilor Lui"?



Dacă nici un mormânt n-ar fi al meu, aş putea considera

Viaţa eternă doar un vis nefondat.



Iarna mea, şi lacrimile mele, şi slăbiciunea,

Şi chiar mormântul meu, pot fi calea Lui spre fericire.



Eu le numesc nenorociri; totuşi aceasta nu poate fi cu siguranţă

Nimic altceva decât dragostea pe care mi-o arată Domnul meu!

selectat



Creştinii cu cea mai mare profunzime spirituală sunt în general cei care au trecut prin cele mai intense şi mai profund chinuitoare focuri ale sufletului. Dacă te-ai rugat să cunoşti mai mult despre Hristos, să nu fi surprins dacă El te conduce prin deşert sau printr-un cuptor al durerii.



Dragă Doamne, să nu mă pedepseşti îndepărtând crucea de la mine. În schimb, mângâie-mă conducându-mă în supunere faţă de voia Ta şi făcându-mă să iubesc crucea. Dă-mi numai ce-Ţi foloseşte Ţie cel mai mult, şi poate fi folosit pentru a descoperi cea mai mare din toate îndurările Tale: să aduci glorie Numelui Tău prin mine, după voia Ta. rugăciunea unui captiv