Devoțională Izvoare in Desert - 13 Septembrie

13 Septembrie



Dis-de-dimineaţă ... suie-te ... să stai acolo înaintea Mea,

pe vârful muntelui.

(Exod 34:2)



Dimineaţa este timpul la care am stabilit că mă întâlnesc cu Domnul. „Dimineaţa" – chiar cuvântul în sine este ca un ciorchine de struguri delicioşi, buni de zdrobit în vin sfinţit pe care să-l beau. Dimineaţă! Acesta este momentul când Dumnezeu vrea să fiu plin de putere şi speranţă ca să pot să încep urcuşul meu zilnic nu în slăbiciune, ci în putere. Azi-noapte am îngropat oboseala zilei de ieri, şi azi-dimineaţă am luat o nouă porţie de energie. Binecuvântată este ziua când dimineaţa este sfinţită – pusă deoparte pentru Dumnezeu! Plină de succes este ziua când prima victorie este câştigată în rugăciune! Sfântă este ziua când zorile mă găsesc pe vârful muntelui cu Dumnezeu!

Dragă Tată, vin să mă întâlnesc cu Tine. Nimic de pe câmpia banală, de fiecare zi a vieţii nu mă va ţine departe de înălţimile Tale sfinte. La chemarea Ta eu vin, aşa că am siguranţa că mă vei întâmpina. Fiecare dimineaţă începută atât de bine pe munte mă va face puternic şi plin de bucurie tot restul zilei!

Joseph Parker



Liniştit, liniştit cu Tine, când răsare dimineaţa purpurie,

Când păsările se trezesc, şi umbrele fug;

Mai frumoasă decât dimineaţa, mai minunată ca lumina zilei,

Se iveşte în zori dulcea conştienţă că sunt cu Tine.



Singur cu Tine, în mijlocul umbrelor învăluite în ceaţă,

În liniştea solemnă a naturii noi-născute;

Singur cu Tine în senină adorare,

În tăcerea picăturilor de rouă şi-n prospeţimea zorilor.



Aşa cum într-un răsărit de soare peste un ocean fără valuri,

Se odihneşte imaginea luceafărului de dimineaţă,

Tot aşa în această linişte, Tu distingi doar

Chipul Tău în apele inimii mele.

Când sufletul se cufundă, copleşit de oboseală, în somn,

Ochii lui ce se închid privesc în sus la Tine în rugăciune;

Dulce e odihna sub aripile Tale ocrotitoare,

Dar mai dulce este să mă trezesc şi să Te găsesc acolo.

Harriet Beecher Stowe



Mama mea şi-a făcut un obicei de fiecare zi, imediat după micul dejun, să petreacă o oră în camera ei, citind Biblia, meditând asupra ei şi rugându-se Domnului. Ora aceea era ca o fântână binecuvântată din care ea îşi trăgea puterea şi prospeţimea care o pregăteau pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor ei. De asemenea o făceau în stare să-şi păstreze pacea autentică în ciuda încercărilor şi a meschinăriilor normale care acompaniază atât de des viaţa în vecinătatea multor oameni.

Când mă gândesc la viaţa ei şi la tot ce a trebuit să îndure, văd victoria absolută a harului lui Dumnezeu în femeia creştină ideală. Era o fiinţă atât de minunată pe care niciodată n-am văzut-o pierzându-şi cumpătul sau spunând un cuvânt la mânie. Niciodată n-am auzit-o luând parte la bârfă deşartă sau făcând o remarcă defăimătoare despre o altă persoană. De fapt, niciodată n-am văzut în ea nici cea mai mică urmă de emoţie nepotrivită pentru cineva care a băut dintr-un „râu cu apa vieţii" (Apoc. 22:1) şi care a mâncat din „Pâinea vie, care a coborât din cer" (Ioan 6:51). Frederick William Farrar

Dă-I lui Dumnezeu floarea proaspătă a zilei. Nu-L lăsa niciodată să aştepte până i se ofilesc petalele.