Devoțională Izvoare in Desert - 29 August

29 August



Ducându-Şi crucea.

(Ioan 19:17)



„Crucea schimbată" este un poem care vorbeşte despre o femeie obosită care credea că crucea pe care trebuie ea s-o poarte este cu siguranţă mai grea decât crucile altor oameni, aşa că vroia să poată alege crucea altui om. Când s-a dus să se culce, a visat că a fost dusă într-un loc unde erau multe cruci diferite din care putea să aleagă. Erau de diferite forme şi mărimi, dar cea mai frumoasă dintre ele era acoperită cu aur şi pietre scumpe. „Pe aceasta aş putea s-o port cu uşurinţă", a spus ea. Aşa că a ridicat-o, dar trupul ei slăbit s-a clătinat sub greutatea crucii. Pietrele scumpe şi aurul erau frumoase, însă erau mult prea grele pentru ea ca să le care.

Următoarea cruce pe care a observat-o era foarte frumoasă, cu flori frumoase împletite în jurul formei ei sculptate. Cu siguranţă aceasta era pentru ea. A ridi­cat-o, dar dedesubtul florilor erau nişte spini mari care i-au sfredelit şi i-au rupt pielea.

În sfârşit a ajuns la o cruce simplă fără pietre scumpe, fără sculpturi, şi doar cu câteva cuvinte de dragoste înscrise pe ea. Când a ridicat-o, s-a dovedit a fi mai bună decât toate celelalte, şi cel mai uşor de cărat. Şi când s-a uitat la ea, a observat că era scăldată într-o lumină care cădea din cer. Atunci a recunoscut-o că era vechea ei cruce. A găsit-o încă o dată, şi era cea mai bună dintre toate, şi cea mai uşoară pentru ea.

Vezi, Dumnezeu ştie cel mai bine ce cruce trebuie să porţi, şi noi nu ştim niciodată cât de grea poate fi crucea altcuiva. Invidiem pe cineva care este bogat, cu o cruce de aur împodobită cu pietre scumpe, dar nu ştim cât de grea este. Ne uităm la cineva a cărui viaţă pare atât de uşoară şi care poartă o cruce acoperită cu flori. Dar dacă am putea efectiv să încercăm toate crucile care credem noi că sunt mai uşoare decât a noastră, n-am găsi niciodată una mai bună şi mai potrivită pentru noi decât a noastră. din Licăriri prin ferestrele vieţii



Dacă tu, cu nerăbdare, renunţi la crucea ta,

N-o vei mai găsi din nou în lumea aceasta;

Nici în alta, căci aici şi numai aici

Îţi este dat să suferi pentru Dumnezeu.

În lumea cealaltă o să poţi mai desăvârşit

Să-L iubeşti şi să-I slujeşti, să-L lauzi,

Să te apropii tot mai mult de El cu plăcere.

Dar atunci noi nu vom mai fi chemaţi

Să suferim, care este menirea noastră aici.

Nu poţi să suferi, deci, o oră sau două?

Dacă El te-ar chema astăzi de la crucea ta,

Spunând: „S-a isprăvit – acea cruce grea a ta

De care te-ai rugat să fii eliberat",

Nu crezi că un sentiment de regret

Te-ar copleşi? Ai spune:

„Aşa curând? Lasă-mă să mă întorc şi să mai sufăr o vreme

Cu mai multă răbdare. Încă nu L-am lăudat pe Dumnezeu".

Deci oricând va veni, acea chemare pe care toţi o aşteptăm,

Ne va părea curând, prea curând. Să luăm aminte în viaţă

Că Dumnezeu poate fi glorificat în noi acum.

Predica lui Ugo Bassi într-un spital