BBCode: [url=/devotionala/id/2249-izvoare-in-desert-17-iunie]Izvoare in Desert - 17 Iunie[/url]
Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins
peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.
(Ezechiel 1:25)
Care este semnificaţia acestor cuvinte: „iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos"? Oamenii întreabă deseori: „Cum pot auzi glasul Domnului?" Acesta este secretul: aceste „făpturi vii" (v.5) au auzit glasul când s-au oprit şi şi-au lăsat aripile în jos.
Toţi am văzut o pasăre bătând din aripi în timp ce stă pe loc. Dar în acest verset ni se spune că „venea un vuiet ... când se opreau şi-şi lăsau aripile în jos".
Stai vreodată, sau chiar îngenunchezi, înaintea Domnului şi totuşi eşti conştient de o tulburare în duhul tău? Dacă da, înseamnă că nu eşti cu adevărat liniştit în prezenţa Lui.
Cineva drag mi-a vorbit chiar despre acest lucru acum câteva zile. „M-am rugat pentru un anumit lucru", a spus ea, „dar n-am aşteptat să vină răspunsul". Nu s-a liniştit îndeajuns ca să-L audă pe Dumnezeu vorbind, dar în schimb a plecat urmându-şi propriul punct de vedere. Rezultatul s-a dovedit dezastruos, şi a fost nevoită să se întoarcă înapoi pe acelaşi drum.
O, ce multă energie risipim! Ce mult timp pierdem când refuzăm să lăsăm aripile duhului nostru în jos şi să stăm tăcuţi înaintea Lui! Imaginaţi-vă calmul, liniştea şi pacea care vor veni în timp ce aşteptăm în prezenţa Sa până ce-L auzim!
Atunci, şi numai atunci, putem şi noi să alergăm şi să ne întoarcem, „ca fulgerul" (v.14), îndreptându-ne „încotro vrea Duhul" (v.20).
Fii liniştit! Măcar acum fii liniştit!
Ceva ce sufletul tău n-a auzit niciodată,
Ceva necunoscut oricărui cântec de pasăre,
Ceva neştiut de vreun vânt, ori val, ori stea,
Un mesaj din ţara îndepărtată a Tatălui,
Ce va face să tresară sufletul plin de dor după dulcea bucurie,