Devoțională U.S.S. Columbia

Am petrecut trei ani la bordul navei americane U.S.S. Columbia in Pacificul de Sud in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-o noapte m-am trezit la ora trei si nu am mai putut sa adorm. Asa ca am coborat din pat, am mers la dulapul meu si am luat un stilou, hartie si carnetul de cec. Am scris o scrisoare pastorului meu in care am pus si un cec. I-am cerut sa scoata banii de la banca si sa-i dea unei femei care imi fusese instructoare la Scoala Duminicala pe vremea cand eram doar un pusti. Stiam ca era tintuita la pat pentru ca o vizitam din timp in timp cand eram pe uscat.

Urmatoarea zi, dupa ce trimisesem scrisoarea, aveam alte ganduri. De fapt, eram incurcat. Ce ma determinase oare sa ma trezesc in mijlocul noptii si sa fac un asemenea lucru? Ma rugasem pentru calauzire in privinta platirii zecimii, dar aceasta se asemana cu greu cu un raspuns.

Au trecut sase saptamani inainte ca sa primesc un raspuns de la pastorul meu. "Jack", mi-a scris el, "cand am ajuns la casa doamnei B am inteles ca era exact suma de care avea nevoie pentru un nou tratament pentru auz pe care il comandase prin sistem ramburs - dar pe care acum nu-l mai putea plati. Fara darul tau, posta ar fi trebuit sa-l returneze expeditorului."

Dintr-o data am stiut ce - sau mai degraba Cine - ma determinase sa fac ceea ce facusem.



Jack Reynolds, Santa Cruz, California, GUIDEPOSTS, ianuarie 1993

Cu multumiri catre WITandWISDOM(tm) - 9 noiembrie 1999