Devoțională Paianjenii dau chimistilor o lectie pe de gratis

"Patru vietati sunt mai mici pe pamant si totusi din cele mai intelepte,...paianjenul il poti prinde cu mainile si se gaseste si in casele imparatilor (Prov. 30:24, 28).



Un pastor, un om dedicat lui Dumnezeu si lucrarii de salvare a celor pacatosi, a fost chemat de Domnul sa lucreze in pustiul Saharei. Desi nu-i intelegea planul Domnului, s-a hotarat sa plece ca sa evanghelizeze pe oamenii nisipurilor. A fost primit cu rezerve de bastinasi - religia lor era asa de diferita de a lui... Totusi unii au crezut, i-au acceptat invatatura si l-au ajutat sa ajunga si la triburile foarte izolate. Altii nu l-au ascultat, ba mai mult, au hotarat sa-l ucida.



Odata pe saptamana pastorul mergea pe jos printre dunele de nisip, kilometri intregi, ca sa ajunga la cateva familii izolate, cu care putea impartasi bucuria salvarii prin jertfa lui Isus. Intr-o astfel de calatorie, l-a surprins o furtuna de nisip. Desi nu vedea in jurul lui nici la 2-3m, totusi pastorul a simtit ca este in pericol. S-a hotarat sa se abata din drum pe la stanci, unde stia ca este o crapatura. Furtuna de nisip s-a potolit dar a zarit la orizont trei calareti care-l urmareau si care aratau cu ura spre el. Si-a dat seama ca in curand calaretii il vor ajunge, si pestera va fi primul loc unde il vor cauta. Si totusi, Duhul Sfant ii soptea sa se ascunda acolo.



Aici pastorul, a inceput sa se roage ca sa-i salveze viata, daca vrea ca el sa-I slujeasca in continuare. Totusi, a zis el, faca-se voia Ta...! A auzit pasii infundati ai camilelor, zornaitul armelor, rasul diabolic al urmaritorilor sai si astepta sa simta lama rece a pumnalului. Cei trei au ajuns la gura pesterii, au schimbat cateva replici, intr-un dialect neinteles de pastor, au incalecat grabiti si s-au indepartat in fuga camilelor. Pastorul nu stia ce sa creada! Ce se intamplase oare? Cand s-a facut liniste, a iesit din pestera, rupand in graba o panza de paianjen. A vizitat apoi familiile de beduini, care l-asteptau si s-a intors acasa, obosit dar multumit.

A doua zi, pe ulitele satului, oamenii il priveau, unii uimiti; altii nedumeriti, altii speriati, iar altii il salutau bucurosi. Nu a inteles reactiile lor. Urmaritorii lui raspandisera vestea ca musafirul crestin fusese inghitit de nisipurile miscatoare, pentru ca ei il cautase cu gand sa-l asasineze.



Beduinii au ajuns la pestera dar cand au vazut panza de paianjen si-au dat seama ca nu poate fi acolo, pentru ca paianjenii lucreaza numai pe racoare si la o panza atat de mare lucreaza doua, trei nopti. De aceea au plecat in graba... sa-l caute..

Misionarul a inteles ca Dumnezeu a schimbat "lenesul" in "harnic" ca sa-i salveze viata. Beduinii au inteles foarte bine atunci ca Dumnezeul misionarului este Creatorul si Stapanul furtunii, paianjenului si vietii omului; ei au crezut in El, au fost primii "snopi" ai misionarului crestin si au devenit la randul lor "salvatori de suflete".



Umila panza de paianjen intrece cu mult chiar Kevlar-ul care opreste penetrarea gloantelor prin el. Ea este de 100 de ori mai rezistenta decat otelul si mai elastica ca si Kevlar-ul, spune expertul danez Fritz Vollrath. Un cablu putin mai gros decat furtunul pe care-l folosim la udarea gradinilor, poate suporta greutatea a doua avioane "Boening 737" pline. Matasea de paianjen este mult mai complexa decat toate fibrele sintetice create de om.



Paianjenii folosesc panza lor ca o capcana pentru insectele cu care se hranesc. Unii o folosesc pentru a prinde polenul pe care-l mananca si asta explica functia panzei de paianjen de dinainte de caderea omului in pacat. Nu este paianjenul o dovada in plus de existenta lui Dumnezeu? El tine in mana sufletul a tot ce traieste. El poate face un paianjen sa lucreze si cand nu are chef sa o faca. Ce inteleapta creatura! Dar si ce minunat Creator! El se poate folosi chiar de o insecta asa de mica si El a vegheat ca specia aceasta sa nu dispara in decursul miilor de ani. In Australia chiar ne temem de cel ce are un punct rosu pe burta pentru ca intepatura lui este mortala.



O, Doamne, cata intelepciune ne-ai dovedit in orice creatura a mainilor Tale. Ne este coplesit sufletul de uimire si de lauda. Amin.