Devoțională Poate un caine sa salveze o casatorie?

"Felul vostru de vorbire sa fie"Da, da; nu, nu"; tot ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau" (Matei 5:37).



Versetul acesta vorbeste despre integritatea crestina. Pentru crestin orice vorba trebuie sa fie cantarita si masurata. Oamenii ne califica sau ne descalifica dupa vorbele noastre. Cunosc aceasta femeie care a avut o experienta trista in prima casatorie si a trebuit sa divorteze de primul ei sot. S-a recasatorit si prin mila lui Dumnezeu a ajuns sa cunoasca pe Dumnezeu.



Aceasta femeie insa are darul de a vorbi cam mult si totdeauna este plina de sfaturi. Printre altele am ajuns sa cunosc care este parerea ei cu privire la animalele de casa. Cand a vizitat o prietena si a vazut ca aceasta are un caine mare si cat de preocupata era cu el, ea a spus ca niciodata nu-i trebuie sa aiba caine in casa. Nu mai spun de cuvintele cu care a descris pe prietena ei cat si "Javra" alintata.



Intr-o zi cand am sunat-o la telefon sa o intreb ceva, am auzit un zgomot pe langa vocea ei, ca de copil. Am crezut ca este nepotelul ei. Am intrebat-o ce se aude si mi-a raspuns, ca nu este nepotelul ci ca si-a cumparat un "catelus", pentru ca in Australia sunt multi hoti, si pentru ca a fost ziua sotului meu si si-a dorit foarte mult unul. Am ramas foarte contrariata pentru ca stiam parerea ei pe care si-o exprimase mai inainte. I-am spus doar atat: "Tu faci tot ce spui la altii sa nu faca".



Am terminat convorbirea telefonica si m-am gandit mult la aceasta intamplare. Aici este la mijloc integritatea cuiva. Sa treci peste cuvantul pe care ti l-ai dat, nu este niciodata un lucru minor. Apostolul Pavel ne spune ca ce trece peste da sau nu, vine de la cel rau. Este bine cunoscut ca adesea, daca nu aproape totdeauna repetam si cadem in aceleasi greseli pe care le judecam in altii. Pot eu sau tu sa mai ai incredere in spusele unei persoane care spune una si face alta? Ma indoiesc ca ne mai putem increde in ea. Nu a ramas aceasta femeie de minciuna?



Mi-aduc aminte ca atunci cand ne-am casatorit am locuit cu chirie la o batranica. Cand am gasit o casa, pe care am transformat-o apoi in biserica, doar ce platisem chiria si ne-am mutat la biserica. I-am spus sotului: Cere de la batranica restul de bani, pentru ca nu statusem decat cateva zile. Sotul mi-a spus: "Eu nu-mi iau vorba inapoi, si mi-a citat Ps. 15. "Chiar daca fac un juramant in paguba mea". Nu mi-a placut atunci, dar acum cand mi-am adus aminte de acest incident, vad ca Gavril a dat dovada de integritate, chiar fiind in paguba.



Ceea ce am putut sa intuiesc, si fiind martora si la unele scene din viata ei de familie, este ca s-ar putea ca si casatoria aceasta sa fie putin cam subreda si prietena mea a vrut sa salveze casatoria, cumparand cadou sotului un catelus.



La marginea gandirii sa veghem cu inima intreaga si senina,

'naintea noastra pururi sa avem a adevarului divin, lumina.



La poarta ochilor sa priveghem mai hotarati si pregatiti de lupta,

doar prin veghere credinciosi suntem, prin ea de-orice pacat ni-i viata rupta.



La usa simturilor sa veghem, mai treji si cu credinta innoita,

in curatie sa traim putem, cat nu uitam vegherea poruncita. (N. Moldoveanu)



Isuse fa-ma cum vrei Tu sa nu spun Da la ce spui Nu.

Sa nu spun Nu la ce spui Da, ci-n toate fie voia Ta.



Ajuta-ma, Tata sa-mi tin cuvantul dat, si sa dovedesc integritate si curatie de caracter. Amin.