Devoțională Restaurantul patronat de orbi

"Lasati-i: sunt niste calauze oarbe si cand un orb calauzeste pe un alt orb, amandoi vor cadea in groapa" (Mat.15:14).



Poate ca ultimul lucru la care ne-am astepta este ca un orb sa calauzeasca pe un orb. Si totusi, desi aceasta nu se intampla in lumea fizica, ea se intampla in lumea spirituala. Cati nu am auzit, argumentand religia lor falsa si propovaduind-o si facand ucenici, martori de ai lui Iehova, sau mormoni, sau New Age sau budism. Am citit de un barbat care pana la 33 de ani a incercat New Age, UFO movement, Hindu, Tarot cards si-n cele din urma a ajuns sa cunoasca adevarul, pe care-l stiuse de la Scoala de Biblie din liceu, dar pe care il nesocotise.



Am auzit intr-o dimineata la radio ca in Elvetia este un restaurant patronat de niste orbi. Toti angajatii restaurantului sunt orbi, menagerul, bucatarii, ospatarii. In Restaurant este intunerec cu exceptia toaletei, unde este lumina.



Curios este ca la acest restaurant nu vin numai orbi, de aceea este foarte greu sa capeti un loc. Trebuie sa faci programare cu luni de zile inainte. La intrare, un orb te ia in primire si te conduce la masa rezervata. Care este motivatia existentei acestui restaurant? Este o lectie pe care cei orbi vor sa o dea celor cu vedere, sa-i faca sa inteleaga lumea in care ei se misca. Asa se intampla de obicei cu religiile false, care cred o minciuna. Ei isi asuma rolul de a calauzi pe altii in cunoasterea adevarurilor vietii. Am citit despre o intrunire intr-o casa de cultura, cu tema "De ce nu sunt crestin". Adunarea a fost anuntata intr-un ziar local si din fericire au fost si doi pastori prezenti in acea sala. La urma ei au argumentat "de ce ei sunt crestini" si au fost in stare sa raspunda la multe intrebari, ridicate de cei confuzati si la care nu aveau un raspuns.



Bine inteles ca istoria aceasta adevarata ne ofera multe alte lectii noua celor ce zicem ca avem ochi si vedere, dar nu suntem in stare sa vedem si sa simtim ceea ce simt ceea din jurul nostru. Suntem orbi la nevoile copiilor, ale parintilor, colegilor si chiar ale fratilor. Auzim de atatea divorturi, depresii, sinucideri, si boli. Daca am fi avut ochii deschisi la nevoile, nu atat materiale, cat cele spirituale, se poate ca am fi putut fi de folos unora si s-ar fi putut preveni atatea nenorociri. In majoritatea familiilor care au divortat sunt copii rebeliosi. Rebeliunea acestor "oi negre", cum le numim noi, poarta in ea un mesaj pentru parintii care raman orbi la nevoile spirituale ale copiilor, la lipsa lor de securitate, de dragoste, de apartenenta, de protectie, de acceptare, ori se invinovatesc pe ei pentru lipsa de pace din casa si contributia adusa la despartirea parintilor, care este de fapt o vinovatie falsa. De multe ori si copii de ai credinciosilor apuca pe carari gresite. Le place intunerecul mai mult decat lumina. Adesea se cauta sa se gaseasca un vinovat, dar de fapt, este libera lor alegere. Daca parintii umbla in lumina si traiesc cu adevarat pocainta, mai devreme sau mai tarziu, copiii lor vor alege si ei sa mearga cu ei.



Unii orbi incearca sa calauzeasca pe alti orbi si cand aceasta se intampla amandoi cad in groapa. Se poate insa, ca cei ce nu vad cu ochii trupului sa fie mantuiti si sa sfarseasca in Imparatia lui Dumnezeu, pe cand cei orbi cu mintea pot sfarsi in focul vesnic. Numai Dumnezeu ne poate face sa vedem cu adevarat, pentru ca numai "prin lumina Lui vedem lumina".



Voi cei orbi, (caci orb e-acela ce traieste-n fapte rele)

voi ce-a cugetului haina v-ati patat cu-a urii vina,

daca vreti al vostru suflet sa vi-l izbaviti de ele

o, veniti, Isus de-a pururi, la toti orbii da lumina!

Iar voi cei ce-n lume ardeti cu o flacara aprinsa,

aratati la cei orbi drumul spre Lumina cea nestinsa. (Traian Dorz-Voi cei orbi)



Doamne, vrem si Lumina Ta sa straluceasca in noi, si noi sa fim lumina in lume. Amin.