Devoțională Ce este de facut?

"Ziceam: "Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuies cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea"(Ps.39:1).



Psalmistul a facut acest angajament cu sine insusi, si s-a tiunut de cuvant. In v.2 ne spune ca a stat mut, in tacere, cu toate ca era nenorocit si durerea lui era mare. Intr-un film am vazut cum la o manastire din Europa, calugaritele care doar intrase la manastire, se autoeducau in privinta vorbirii. Canonul era sa nu vorbeasca cu nici o persoana de la 8p.m. pana dimineata la 8.am. daca calcau aceasta regula scriau intr-un carnetel si la timpul de rugaciune din capela ele trebuia sa se pocaiasca de calcarea poruncii. Scopul acestui exercitiu era ca sa cultive starea de meditatie interioara, de comunicatie cu Dumnezeu si de deconectare de lumea inconjuratoare. Se poate prin disciplina severa si exercitiu regulat sa ne infranam mai ales de la vorbirile nefolositoare.

Solutia nu este departe, o gasim in Cuvantul Sfant.



a)Mai intai de toate este o mare nevoie de a ne schimba nu numai vorbirea, ci inima. Vorbirea este doar un simptom. Din prisosul inimii vorbeste gura. De aceea avem nevoie de o inima noua, o inima schimbata, transformata prin puterea Duhului Sfant. Pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte si vorbe (Mat. 12:33). De aceea sa ne ferim sa vorbim mult (Prov 10:19).



b) Sa exersam controlul asupra vorbirii noastre, caci cine o face arata ca este intelept (Prov 17:27). "Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu ca niste unelte ale neprihanirii" (Rom.6:13). Caracterizarea cea mai fidela a unui om o poti face numai dupa ce l-ai auzit vorbind si dupa felul cum a vorbit. Este nevoie de o dedicare zilnica, minut de minut, clipa de clipa si in totalitate a intregii noastre fiinte in mana si in slujba lui Dumnezeu. Tot ce este frumos si valoros nu poate sa nu ne coste nimic. Este un pret de platit si se merita



c) Sa ne gandim mai inainte la ce avem de vorbit, sa vorbim incet, cu calm si sa fim gata sa si ascultam (Iacov1:8).



d) Sa cerem ajutorul lui Dumnezeu, ca si David altadata (Ps.39:1). Sa veghem si sa ne infranam ori decate ori suntem ispititi sa aruncam cuvinte de ocara asupra cuiva, si sa ne pastram calmul chiar si atunci cand suntem provocati. Nimic nu este imposibil cand ne incredem in Dumnezeu si vrem din toata inima sa ne pastram sufletul curat. Sa ne dea Domnul o limba iscusita care sa aduca vindecare si mangaiere, ca si limba Domnului Isus (Isaia50:4).



Lasa-mi cumpana gandirii, mai'nainte de-a vorbi,

Si puterea stapanirii, adevar sa pot rosti.

Stiu ca Tie-ti voi da seama pentru orisice am spus,

si ma umple, Doamne teama, ca osandei voi fi dus.



Doamne-ndura-Te de mine, singur eu ma osandesc,

cand de voie, fara voie, cu gura pacatuiesc.

Vrednic sunt de judecata, o, indura-Te Isus!

Ca sa nu aud vreodata, ca gura mea gres a spus.



Prin mustrarea Ta cu mila, infraneaza-mi limba mea.

Caci usor sau chiar in sila, lesne-n vina pot cadea.

E mai grea ca piatra-n prastii, vorba ne-nstrunatei guri.

Doamne-nvata-ma masura cumpanita din Scripturi. (Cant. 262, din Cantarile comune)



Doamne, asculta rugaciunea mea din cantarea de mai sus, Amin.