Devoțională Pietre de pus piciorul la traversarea unui rau

"Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge; caci este prea inalta pentru mine" (Ps.61:2). "Doamne, Tu esti stanca mea in care ma incred" (Ps.18:2).



Suntem aproape de sfarsitul calatoriei noastre, in Sydney. Am schimbat de cand am plecat de acasa vreo 20 de masini, vreo patru paturi, am parcurs 3 state diferite, si doua avioane. Am vizitat 7 biserici si am vazut lucruri minunate din natura creata de Dumnezeu, Tatal si Creatorul nostru.Vocea m-a lasat, dar un singur lucru a ramas acelas- Isus Hristos si dragostea Lui. Peste tot, in melbourne, Brisbane si Sydney am vizitat locurile pitoresti din imprejurimi, am urcat pe munti si am umblat prin padurile tropicale pentru prima data. Locuri de nedescris si care nici macar nu am visat ca pot sa existe. Ramai mut in fata excelentei lucrarilor dumnezeesti. Venim apoi mai aproape si la nivelul relatiilor fratesti. Ce minune este ca sa te bucuri cu frati pe care i-am intalnit 20 de ani in urma, cand am pasit pe pamantul Australiei, sa mentinem si sa alimentam flacara iubirii dumnezeesti si apoi sa ne facem alte cunostinte si prietenii. In Brisbane am stat pentru aproape o saptamana la o familie pe care nu am vazut-o niciodata inainte de aceasta vizita. Dar ne-am simtit asa de bine, tratati ca pe o familie regala, cu ce au avut mai bun si cum au stiut mai bine.



Dar ceeea ce vreau sa spun este ca mai ales atunci cand am urcat pe munte, urcusul pe potecicile montane trebuie facut cu mare grija. Fiecare pas trebuie cantarit si trebuie sa fim siguri ca punem piciorul pe o stanca, care ne poate sustine greutatea corpului. In Sydney mi-am adus aminte si am cantat cantarea: "In timpuri ca acestea, avem nevoie de o ancora, de un Mantuitor, de o Biblie. Avem nevoie sa ne ancoram in stanca veacurilor, in care si-au pus nadejdea si inaintasii credintei noastre. Avem nevoie de o busola in viata si aceasta este Cuvantul ce El ni l-a lasat ca sa fie o calauza pe cararea noastra. Cei mai varsta adesea se folosesc de un baston in mersul lor, sau la urcarea unor scari. La fel noi avem nevoie de un sprijin tare, sprijin pe care-l gasim numai in Dumnezeu. El este acelas ieri si azi si in veac. Noi putem schimba casa, masina patul sau locul unde vrem sa traim. Noi ne schimbam, imbatranim, ne ingrasam sau slabim in putere. Dar bratul Domnului nostru nu se scurteaza si nici nu slabeste. Desi imbatranim din punct de vedere fizic, din punct de vedere spiritual suntem niste alpinisti inveterati. Desi ne este frica de inaltimi, totusi ne aventuram cu Dumnezeul nostru. El este piatra din Capul unghiului, pe care pasim din slava in slava, din har in har. Si oricine ia pe Isus Hristos ca si stanca pe care sa paseasca spre inaltimi nu va fi dat de rusine niciodata.



Sunt inaltatoare peisajele montane pitoresti, dar mai inaltatoare sunt starile de partasie cu fratii, in jurul Mielului, care a fost junghiat, dar care acum este inaltat la dreapta Tatalui.



Nu-s stari mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos

cand e Hristos in toti ce canta si toti ce canta-s in Hristos;

` cand de Hristos e plin Cuvantul s-i rugaciune-I plin de El,

atunci si-afara si-nlauntru Hristos straluce-n orice fel.



. Nu-i har ami sfant decat acela sa fii cu Domnul si cu -ai Sai

in rugaciune si-n cantare si-n lacrimi langa fratii tai;

oriunde-s ei fa tot si du-te, oricati sunt ei fa tot si stai,

oricum sunt ei fa tot s-i cauta, ca unde-s ei e-un colt de rai. (T.Dorz, Nu-i loc mai sfant)



Ajuta-ma, Doamne sa iubesc partasia cu fratii mei si sa Te inalt pe Tine cu toata fiinta mea. Amin.