Devoțională Realitatea umana

Textul - Romani 7:14-25

Versetul de memorat - Romani 7:18



"Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept am vointa sa fac binele, dar nu am puterea sa-l fac."





Sunt cateva interpretari care au fost sugerate pentru acest text:



1. o reflectie a vietii dinainte de convertire;

2. o experienta a celui mantuit si nemantuit care cauta pur si simplu sa implineasca Legea;

3. un tablou al luptei launtrice a omului firesc intre dorinta naturii lui spirituale de a-l asculta pe Dumnezeu si dorinta naturii firii pamantesti de a merge pe calea lui proprie;

4. un proces de crestere in sfintenie dupa convertire.



Ultima interpretare se pare cea mai potrivita. Cu toate ca noi putem fi eliberati de sentimentul de vinovatie si de pedeapsa pacatului, noi nu putem fi liberi de prezenta pacatului pana la revenirea Domnului.



Sa urmarim aceasta in textul citat. Am subliniat in text "stim" si "stiu". Stim cu totii ca Legea este duhovniceasca dar in fiinta lui Pavel se dadea o lupta. El s-a cunoscut pe sine foarte bine. "Stiu" despre mine, zice Pavel, ca "nimic bun nu locuieste in mine". Desi avea vointa sa faca binele, vedea ca nu are putere sa-l infaptuiasca si sfarsea prin a face ceea ce nu ar fi dorit sa faca. Aceasta este experienta omului cazut si suntem asa de familiari cu ea. De cate ori nu am cedat ispitei si ne-am promis noua insine: "niciodata n-o sa se mai repete"? Dar pacatul are inca controlul in viata noastra, si chiar daca legea este buna noi continuam sa fim rai. Pentru ca facem ce nu vrem asta inseamna ca nimic bun nu locuieste in noi, chiar daca avem vointa, dar nu si putinta sa indeplinim binele. Ba mai mult, chiar ne place legea lui Dumnezeu, dupa omul dinlauntru, dar in madularele noastre este o lege care se lupta impotriva celei primite de mintea noastra. Pavel s-a vazut intr-o stare nenorocita, disperata chiar. Noi toti stim ce este bine si totusi facem ce este rau, si nu suntem niciodata atat de buni cum stim ca ar trebui sa fim. Dar dupa acest strigat deznadajduit avem un strigat al biruintei. Este ca o revelatie pentru Pavel: "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos". El nu se vede mai mult condamnat inaintea lui Dumnezeu, caci este socotit neprihanit prin credinta in lucrarea savarsita de Hristos. Nu este destul sa stim ca suntem pacatosi si sa voim sa nu mai facem pacat. Este ca si cum am sti diagnosticul unei boli, dar a nu a avea si remediul.



Meditatia zilei: Daca ai ajuns la disperare cu tine insuti, priveste la Isus.