În multe ocazii ale vieții, s-ar părea că suntem în stare să-i distrugem pe tovarășii noștri, dar în tot atâtea ocazii s-ar putea scrie cu sinceritate pe multe mii de certificate de deces că victimele au murit de [b]mâncătorie[/b].     Am auzit adesea oameni spunând, scrâșnind din dinți: „Îl voi aranja eu pe acel netrebnic, chiar dacă acesta ar fi ultimul lucru pe care ar trebui să-l fac!” Foarte des, acest lucru este exact.     Îmi reamintesc de o doamnă în vârstă de aproape 80 de ani, vioaie, care venea la mine la intervale regulate pentru a-i verfica tensiunea arterială. Ea oscila de obicei în jurul valorii 200, dar într-o anumită zi tensiunea se ridica la 230. Înlăuntrul meu am fost speriat. Totuși, i-am spus calm: „Tensiunea dumneavoastră a crescut, astăzi!” Cu un zâmbet, îmi răspunse: „Îmi dau seama foarte ușor de acest lucru. Tocmai am avut o dispută aprinsă cu un alt pacient, în sala de așteptare.”     Gândiți-vă, acestei femei culte, inteligente, ar fi putut să-i sară „siguranța cerebrală” și să sufere un atac fatal, pur și simplu pentru că dorea să-i vină de hac prin cuvinte unui om renumit pentru pălăvrăgeala lui provocatoare. Propriul ei diagnostic asupra ridicării bruște a tensiunii sale era corect. (Citat din cartea „Boli Evitabile”, scrisă de S.I. McMillen)