Devoțională Dupa cum era obiceiul

"Cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul praznicului." (Luca 2,42)



Cel de-al doisprezecelea an de viata marca despartirea baietilor evrei de copilarie. La 13 ani, tanarul evreu devenea in mod personal responsabil in ceea ce privea pazirea poruncilor. In vremea Domnului Hristos, cu ocazia sarbatorilor anuale toti barbatii din Israel trebuia sa se infatiseze inaintea Domnului, la Ierusalim. Iudeii devotati se adunau la templu din toate colturile tarii, iar punctul culminant al anului religios era sarbatoarea Pastelor.

Cu toate ca Nazaretul era situat la doar 64 mile spre nord de Ierusalim, intre el si locul de destinatie al pelerinilor se afla Samaria. "In timpul Domnului Hristos, iudeii care calatoreau intre Galilea si Iudea evitau drumul cel mai direct, care trecea prin Samaria, din cauza ostilitatilor care existau intre iudei si samariteni." Pentru a face acest lucru, trebuia sa faci un ocol prin valea Iordanului. Cei mai multi coborau prin defileul abrupt pana la rau si apoi urcau din nou, pe poteca dificila, pana la Ierusalim, o ascensiune de mai mult de 1 km.

Pastele era sarbatorit la sfarsitul lunii martie sau la inceputul lunii aprilie. Vremea era blanda, iar tara era imbracata in florile primaverii. Pelerinii obisnuiau adeseori se forma o caravana din locuitorii aceluiasi oras. Vecinii planuiau intre ei excursia aceasta cu saptamani inainte. O data ajunsi la Ierusalim, inchinatorii isi povesteau si repovesteau unii altora istoria eliberarii din Egipt. Preotii injunghiau mielul pascal in cea de-a paisprezecea zi, iar poporul il manca dupa apusul soarelui, in ziua a cincisprezecea.

"Toate slujbele acestei sarbatori erau simboluri ale lucrarii lui Hristos. Eliberarea lui Israel din Egipt era lectia intuitiva despre rascumpararea pe care Pastele avea drept scop sa o pastreze ca o aducere aminte. Mielul injunghiat, painile nedospite, snopul primelor roade, toate Il reprezentau pe Mantuitorul. Pentru cea mai mare parte a oamenilor din timpul Domnului Hristos, tinerea acestei sarbatori degenerase in formalism. Dar cata insemnatate avea ea pentru Fiul lui Dumnezeu!"