Devoțională In casa tatalui Meu

"Dupa trei zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari." (Luca 2,46)



Iosif si Maria si-au incheiat participarea la sarbatoarea Pastelor si au pornit catre casa. Nu aveau nici cel mai mic motiv de indoiala ca Isus nu ar fi fost si El in grupul cu care se intorceau de la Nazaret. Pe parcursul unei astfel de calatorii, satenii aveau grija unii de copiii altora. "Isus nu le daduse niciodata parintilor Sai vreun motiv de ingrijorare. Ei presupuneau ca El era la curent cu planurile lor de a se intoarce spre casa impreuna cu ’tovarasii’ lor si ca El stia care fusese timpul hotarat pentru plecare." Zi dupa zi, in timp ce preotii oficiau serviciile de Paste, Isus intelegea insemnatatea acestora aplicata la El Insusi si taina misiunii Lui ii devenea tot mai clara. Realizand ca era Fiul lui Dumnezeu, El zabovea in templu, pentru a primi o intelegere mai profunda a misiunii Sale si pentru a sta singur in comuniune cu Dumnezeu.

In timpul acestei perioade de meditatie, El a fost atras catre unul din portalele acoperite ale templului. Aici, rabinii isi asezau elevii pe pamant si ii invatau din Scripturi. Intreband si raspunzand apoi la intrebarile lor, ajungeau la o discutie pe marginea pasajului ales. Isus Li s-a alaturat si a ascultat. El le-a pus intrebari bine tintite, dorind sa afle care era interpretarea pe care o dadeau ei profetiilor ce prevesteau venire lui Mesia. In curand, batranii si carturarii si-au dat seama ca Cel din fata lor era un student inzestrat. Raspunsurile Sale pline de profunzime la intrebarile lor provocatoare i-au uimit. Cunostintele lui Isus din Scriptura erau vaste, iar nivelul intelegerii Sale era profund. El le-a explicat Scripturile cu prospetime si pricepere. Indata, ei au vazut in El un viitor mare invatator al lui Israel. Fiecare dintre ei ar fi vrut sa-L ia sub tutela lui si sa-I modeleze mintea.

In cele din urma, atunci cand caravana s-a oprit pentru odihna, Maria si Iosif au descoperit ca fiul lor lipsea. Amintindu-si de incercarea lui Irod de a-L ucide, teama le-a cuprins inimile. Cum au putut sa fie atat de neglijenti? Imediat au pornit inapoi, catre Ierusalim. In ziua urmatoare, au auzit o voce familiara si, gasindu-L in scoala rabinica, mama Lui L-a mustrat pentru ca o facuse sa se ingrijoreze. Raspunsul pe care li l-a dat Isus le-a aratat ca El intelesese, pentru prima data, relatia Sa speciala cu Dumnezeu. "De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu?" Si pentru ca parea ca ei nu inteleg cuvintele Lui, El a aratat spre cer. Pe fata Sa stralucea o lumina de care se mirau. Divinitatea stralucea prin corp omenesc.



Isus nu merita mustrarea, pentru ca nu El plecase fara ei, ci ei plecasera fara El. In acelasi fel, nici pe noi El nu ne paraseste niciodata. Noi suntem cei care alegem sa-L parasim.