Devoțională Tu esti Hristosul

"Atunci Isus a zis celor doisprezece: `Voi nu vreti sa va duceti?`" (Ioan 6,67)



Acei care, candva, pretinsesera ca ei cred in Isus, Il abandonau acum. Multimea cea mare Ii respingea misiunea. Cautandu-i pe impotrivitorii Sai, acesti fosti credinciosi se uneau cu preotii si cu fariseii, rastalmacindu-I cuvintele lui Hristos si prezentandu-I minunile intr-o lumina falsa. Sentimentele populare se intorsesera impotriva lucrarii Lui si El statea acum mai sigur ca oricand in umbra crucii. Isus ajunsese in Galilea la o rascruce, asa cu ajunsese si in Iudea, cu un an inainte. Implinindu-Si nevoile temporare, materiale, poporul pierduse din vedere slava vesnica. Apropiindu-Se de ucenicii Sai, Isus i-a intrebat: "Voi nu vreti sa va duceti?" Petru, intotdeauna purtatorul de cuvant al celor doisprezece, a raspuns repede: "Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. Si noi am crezut, si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu" (Ioan 6,68.69).

Ucenicii doreau sa ramana impreuna cu Invatatorul lor. Isus a adus incercarea ucenicilor in acest punct al lucrarii Sale pentru a le putea incuraja personal credinta. El stia ca moartea Sa avea sa-i umple de durere si intristare. Ea avea sa le spulbere sperantele intr-o imparatie pamanteasca si avea sa le puna la grea incercare credinta. Multimile auzisera invataturile si fusesera martori la minunile lui Hristos, si totusi Il lepadasera in necredinta atunci cand isi dadusera seama ca El nu avea sa le ofere premiul pamantesc pe care il doreau atat de mult. Cei doisprezece acceptasera aceleasi cuvinte si aceleasi lucrari prin credinta. Cand oamenii I se supun intru totul lui Dumnezeu, mancand painea vietii si band apa mantuirii, ei cresc in Hristos. Prin Cuvantul vietii, pe care il primesc si de care asculta, ei devin partasi ai naturii divine. Atunci, intreaga lor slujire este dupa asemanarea divina, si Hristos, nu omul, este inaltat.

Isus ii vazuse pe aceia care Il paraseau, dar nu facuse nici o incercare de a-i opri. Gandul ca bunatatea Sa nu era apreciata, ca iubirea Sa nu era rasplatita, ca harul Sau era dispretuit si ca mantuirea Sa era lepadata, L-a umplut de o intristare ce nu se putea exprima. Lucrul acesta a facut din El un om al durerii, obisnuit cu suferinta. Respins mai intai in Iudeea si acum in Galilea, vanat de carturari si farisei, urmarit ca de o umbra de iscoadele trimise sa caute o dovada prin care sa-L poata da la moarte, Isus stia ca viata Sa era in pericol. El era "dispretuit si parasit de oameni" (Isaia 53,3).