Devoțională Ceasul cercetării

 <span> </span><span>Isus nu vede lucrurile aşa cum le vedem noi. Ucenicii vedeau Templu, slujbe sofisticate, pietre măreţe. Hristos vedea ruină, distrugere şi sare. Ei vedeau viaţă, El vedea moarte pentru că cine Îl respinge e un om mort chiar dacă i se pare că trăieşte. Nici un oraş de pe faţa pământului n-a fost mai favorizat decât Ierusalimul şi de aceea nu mai avea nici o şansă. Ninive cu o fărâmă din oportunităţile oraşului sfânt izbutise să se mântuiască.</span><span>Oamenii sunt oameni… A folosi clipa cercetării sfinte nu e o chestiune de şansă ci un exerciţiu de înţelepciune. Hristos a mai dat Ierusalimului aproape 40 de ani timp de pocăinţă. Un an pentru o zi la Ninive. N-au folosit-o. A mai rămas deci ca Titus Vespasian să-şi desăvârşească planul prin foc şi nici până azi cetatea nu mai e ce a fost. Dar nici nu trebuie să fie…</span><span>Sărbătoarea de Florii nu-i altceva decât popasul minţii ce trebuie să gândească la faptul că ziua de azi pierdută poate fi pasul spre o veşnicie de dezastru. Baraba nu-i o soluţie nici măcar de moment. Dacă vom tăcea noi vor striga pietrele. Adică, se vor văita…</span><span> </span><span>                                                                                             V l a d i m i r </span><span>_ P u s t a n </span><span> </span>