Devoțională Vulpile si pasarile

"Pe cand erau pe drum, un om I-a zis: `Doamne, Te voi urma oriunde vei merge`." (Luca 9,57)



Oamenii veneau de multe ori la Isus cu dorinta de a deveni ucenici. Iuda venise ca voluntar in toamna anului 29 d. Hr. Cu multa seriozitate si cu o aparenta sinceritate, el a zis: "Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge". Isus nici nu l-a respins, nici nu i-a zis bun-venit, ci numai a rostit aceste cuvinte triste: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul" (Matei 8,19.20). Iuda credea ca Isus este Mesia si, unindu-se cu apostolii, nadajduia sa-si asigure o pozitie inalta in imparatia cea noua. Isus urmarea sa nimiceasca aceasta speranta marturisindu-Si saracia. Partea ucenicului nu este aceea a unei vieti de bogatie si lux.

Cel de-al doilea voluntar a aparut cateva saptamani mai tarziu, iar cel de-al treilea, in toamna anului 30. Un carturar s-a apropiat de Isus chiar cand Mantuitorul Se urca intr-o corabie, pentru a traversa Marea Galileii. El a declarat: "Invatatorule, te voi urma oriunde vei merge". Isus i-a spus: "Vino dupa Mine!", dar omul I-a raspuns: "Doamne, lasa-ma sa ma duc intai sa ingrop pe tatal meu" (Luca 9,59). O astfel de cerere nu era atat de simpla pe cat s-ar parea la prima vedere, pentru ca, dupa toate probabilitatile, tatal acelui om se bucura inca de o sanatate buna. Isus nu i-ar fi spus omului sa nu participe la inmormantare, pentru ca aceasta ar fi insemnat neglijarea datoriei sfinte de fiu. Cel mai probabil este ca omul vroia sa-si amane plecarea pana cand s-ar fi ivit un moment mai favorabil pentru a lasa si a-L urma pe Invatator. Domnul Hristos ii cunostea gandurile si de aceea i-a spus: "Lasa mortii sa-si ingroape mortii si tu du-te de vesteste Imparatia lui Dumnezeu" (vers. 60).

"Un altul a zis: `Doamne, Te voi urma, dar lasa-ma intai sa ma duc sa-mi iau ramas bun de la ai mei`" (vers. 61). Lui Isus ii mai ramasesera doar sase luni de trait. S-ar fi putut ca omului aceluia sa-i fi luat mai mult decat atat ca sa-si aranjeze afacerile. Daca vroia sa fie un ucenic al lui Hristos, nu trebuia sa mai amane.

Drept raspuns, Isus parafrazeaza un binecunoscut proverb: "Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru Imparatia lui Dumnezeu" (vers. 62). Proverbul original, apartinand lui Hesiod, un poet grec din sec. al VIII-lea î. Hr., suna astfel: "Cel care vrea sa traga brazde drepte cu plugul sau sa nu se uite in jur."