Devoțională Fiul s-a ridicat

Cu mai mulţi ani în urmă, un fermier de lîngă Chicago şi-a trimis băiatul cu o căruţă plină de saci cu grîu, pe care trebuia să-i descarce la un negustor, să primească banii şi apoi să vină acasă. După ce a descărcat grîul şi a primit banii, băiatul s-a dus la un restaurant să ia masa. Acolo, a văzut pe alţii că joacă cărţi şi cîştigă şi s-a gîndit că s-ar putea ca şi el să cîştige. Cum nu se pricepea la cărţile de joc, iar ceilalţi au văzut că are bani, 1-au prins în cursa lor. El a pierdut toţi banii şi caii şi căruţa. Atunci, n-a mai îndrăznit să se reîntoarcă acasă şi a apucat calea pribegiei. Văzînd că nu se reîntoarce, tatăl s-a temut că poate nişte hoţi i-au luat banii şi 1-au omorît. Spre a afla ce s-a întîmplat, el s-a dus la negustorul din Chicago, care i-a spus că a primit grîul şi că i-a dat banii, că de la el a plecat să ia masa la restaurantul de alături. Mergînd la restaurant, a aflat că băiatul a jucat cărţi şi a pierdut toţi banii. Nimeni nu ştia unde s-a dus. Fiind şi un bun vestitor al Evan¬gheliei, tatăl a început să cutreiere oraşele mai mari, în căutarea băiatului. Mergea la biserici şi îşi spunea durerea lui, cerînd că dacă ştie cineva ceva despre fiul lui să-1 anun¬ţe. De la cineva, a aflat că băiatul ar fi în Sân Francisco. Numaidecît, a luat trenul într-acolo, a dat un anunţ în ziare că va predica duminica următoare în biserica cutare. Duminică a fost popor mult şi cu adîncă durere, printre lacrimi, el a vorbit despre fiul risipitor şi le-a spus că aşa e şi fiul său, pe care îl caută de atîta timp; că e gata să-1 ierte de tot ce a făcut şi să-1 ducă cu bucurie acasă, în timp ce tatăl plîngea la amvon, din spate, de sub balcon s-a ridicat un tînăr şi el cu ochii plini de lacrimi şi a înaintat spre amvon. Era fiul cel pierdut. Dragostea tatălui 1-a biruit.