Devoțională Tatal Nostru

N-aş spune Tatăl Nostru dacă...
N-aş spune „Tată” atâta vreme cât nu mă comport ca un fiu, în fiecare zi…atâta timp cât nu-mi iubesc fratii asa cum m-a iubit Tatăl pe mine...si încă nu am învătat să întind mâna cu iubire către cel căzut fără să-l judec pentru căderea lui!
N-aş spune „nostru” când sunt închis în egoismul meu…când nu sunt dispus să împart si bune dar si mai putin bune cu cel care îmi este alături...când în ziua bucuriei mele uit de cel ce trece prin suferintă!
N-aş spune „care eşti în ceruri” fiind preocupat de lucrurile pământeşti…fiind într-o continuă alergare după lucrurile fără valoare ale acestei lumi...uitând de Creatorul, uitând adesea să-mi plec genunchiul cu recunostintă multumindu-i că mi-a mai dat viată!
N-aş spune „vie împărăţia Ta” cât o confund cu succesul material…când victoriile Lui le trec în contul meu, iar înfrângerile mele le pun toate-n seamna Lui!
N-aş spune „sfinţească-se numele Tău” atât timp cât nu-L respect…atât timp cât îmi aduc aminte de El numai când trec prin probleme...
N-aş spune „facă-se voia Ta” acceptând-o doar când coincide cu voia mea fără să o accept si atunci când e dureroasă…Si atunci când trebuie să sufăr...Si atunci când trebuie să renunt la tot ce-i al meu...la tot ce-mi apartine...la prieteni, la familie si chiar renuntând la mine pentru a împlini voia Lui!
N-aş spune „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” fiind fericit doar cu faptul că eu o am si negândindu-mă la cei înfometaţi…la cei care poate azi nu au ce pune înainte...
N-aş spune „ne iartă nouă greşelile noastre” dacă păstrez ranchiuna pe fratele meu…dacă stiu că sunt fătarnic si tot ceea ce astept este să-si întoarcă spatele ca să-l pot lovi nimiceste...dacă nu pot să-i spun în fară ceea ce am împotriva lui rugându-ne împreună ca Bunul Dumnezeu să ne ierte...n-as putea spune asta muscând mâna care m-a hrănit!
N-aş spune „nu ne duce pe noi in ispită” atât timp cât am de gând să păcătuiesc în continuare…atât timp cât nu ma doare de pacatul meu....atât timp cât continui să fac fapte rele fără nici-o remucare...
N-aş spune „Amin” decât dacă aş lua în serios cuvintele rugăciunii!