Devoțională Te cunosc pe nume

    Exod 33:17: Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea și te cunosc pe nume!”

    Exod 34:5-7: Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!”



    Copil fiind, mi s-a întâmplat deseori să fac câte-o năzbâtie. Niciodată, însă, nu reușeam s-o ascund de mama. Ea totdeauna afla, mă cunoștea că nu vreau să recunosc și-mi zicea: „Hai, spune drept ce ai făcut, că te știu eu cine ești!” Asta însemna că ea mă cunoștea bine, știa de ce sunt în stare.     Cam așa se întâmplă și cu noi. Dumnezeu știe de ce suntem în stare, știe ce e în inima și în viața noastră. În sensul acesta, cred că se înțeleg cuvintele „Te știu pe nume”, pe care Dumnezeu i le spune lui Moise.     Când Moise a primit tablele legii, s-a suit pe munte să se întâlnească cu Dumnezeu. Acolo s-a petrecut ceea ce ne spune textul de mai sus, adică Dumnezeu „a rostit numele Domnului”. Cu alte cuvinte, s-a făcut cunoscut lui Moise mai îndeaproape, pentru că vedem că Dumnezeu n-a rostit niciun nume, ci a spus cum este El: plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie”.     În limbaj biblic, „a cunoaște pe nume” are, deci, o altă înțelegere decât știm noi azi. De fapt, înțelegem aceasta și din modul cum puneau evreii nume copiilor lor: Iacov=Înșelător, Iuda= Lăudat fie Domnul, Levi= Alipire etc.     Când Moise îl roagă pe Dumnezeu să meargă El însuși cu ei, Dumnezeu îi zice de asemenea: „Voi face și ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea și te cunosc pe nume!” (Exod 33:17).     Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu îl știa bine pe Moise, știa și că a fost plin de râvnă pentru poporul Său, dar în râvna lui fără pricepere a ucis un egiptean și a trebuit să fugă în Madian, Știa și că a șovăit când Dumnezeu l-a întâlnit la rugul aprins din pustie și l-a trimis să salveze poporul, („Trimite pe cine vei vrea să trimiți” - Exod 4:13) știa și că nu și-a circumcis fiul, dar știa și că „era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe pământ” (Numerii 12:3), „credincios în toată casa Mea și vede chipul Domnului” (Numerii 12:7-8)     La fel de bine mă cunoaște și pe mine Domnul, el știe „numele” meu. Știe că m-am supărat pe cel de lângă mine, știe că nu pot să iert foarte ușor, că mai păstrez în inimă amărăciune... Dar știe și că-mi pare rău pentru toate astea, că nu vreau să le mai fac. Știe că mi-am cerut iertare și că doresc să mă asemăn mai mult cu El.     Azi vreau să am un nume nou, vreau să fiu „Robul bun și credincios”. Și vreau să cunosc mai bine „numele Domnului” , care este îndurător și milostiv, plin de bunătate și credincioșie, dar și drept.     Ajută-mă Doamne!