Devoțională Pacatul si sfintenia exista si se exclud reciproc.

Traim intr-o generatie care trateaza pacatul si sfintenia ca pe niste idei melancolice ale unor oameni timizi. Unii chiar se lauda ca sunt eliberati de tirania sfinteniei si ca pot blestema, minti si fura, fara sa fie trasi la raspundere de un cuget incapatanat. Ei gandesc ca pacatul nu exista decat in minte. Astfel, ei se dovedesc mult mai nebuni decat omul descris de David: "Nebunul zice in inima lui: "Nu este Dumnezeu!" (Ps. 14.1). Acesti oameni merg mai departe si, fara rusine, anunta intreaga lume ca ei sunt nebuni.Eu nu mentionez acesti oameni pacatosi numai pentru a-i dovedi mincinosi - acest lucru ar fi tot atat de lipsit de sens ca a dovedi ca este soare intr-o zi senina, deoarece un om nebun neaga aceasta. Vreau doar sa te avertizez asupra vremurilor ingrozitoare pe care le traim.Ce somn adanc ne-a cuprins, daca Vrajmasul a intrat si a semanat astfel de defecte printre noi! Poate ca eram convinsi ca o astfel de samanta otravitoare n-ar putea creste in pamantul nostru, unde slujitorii lui Cristos au muncit asa de greu - si cu atata cheltuiala - pentru a-l curati. Totusi, experienta a demonstrat ca atunci cand izbucneste o molima intr-un oras, ea bantuie cu mai multa usurinta intr-un aer curat decat intr-un climat poluat. Si cand un duh de inselaciune se abate asupra unui popor care s-a bucurat cel mai mult de Evanghelie, el ia proportii epidemice. Ma cutremur cand vad cum cresc buruienile si urzicile in Anglia, cand ea a constituit pentru multa vreme una din celec mai frumoase si mai infloritoare gradini ale lui Cristos. Cand oamenii se departeaza atat de mult de marturisirea Evangheliei si devin asa de orbi incat nu pot distinge lumina de intuneric, deoarece si paganii pot face diferenta intre bine si rau; ei pot vedea sfintenia si pacatul, fara ca acestea sa le fie aratate de lumina Evangheliei. Nu, ci aceasta orbire constituie o plaga de la Dumnezeu care s-a abatut asupra lor deoarece atunci cand aveau Lumina, ei s-au razvratit impotriva Ei.Este posibil sa traiesti in puterea sfinteniei. Dumnezeu n-ar porunci poporului Sau sa faca vreun lucru, fara sa ofere puterea necesara pentru a-l infaptui. Chiar si asa, noi trebuie sa ne amintim deosebirea ce exista intre neprihanirea prin Lege si neprihanirea prin Har. Desigur, nu toti copiii lui Dumnezeu au aceeasi statura si tarie - unii umbla in sfintenie mai usor decat altii. Totusi, n-a existat niciodata un sfant inzestrat cu viata noua din Cristos care sa nu fi avut dorinta fierbinte dupa sfintenie si sa nu fi obtinut un anumit succes in aceasta problema a neprihanirii evanghelice, totodata aspirand dupa culmi si mai inalte.Samanta este mica, dar contine inaltimea si greutatea unui pom matur; astfel, grauntele de har de astazi contine planta matura de maine. Adica, in el exista dorinta de a creste si a ajunge la acea perfectiune pe care Dumnezeu i-a fixat-o in Cristos Isus.Intr-un cuvant, crestine, cand gandurile tale iti spun ca nu poti avea aceasta sfintenie aici pe pamant, respinge-le si trimite-le inapoi la Satan. El stie ca eforturile tale pentru sfintenie il vor dovedi mincinos. Propune-ti in mod continuu sa fii sfant si atinteste-ti privirea asupra poruncii lui Dumnezeu de a te ajuta. Nici nu trebuie sa te temi, "caci Domnul Dumnezeu, este un soare si un scut: Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana"( Ps. 84.11). Observa cuvintele "indurare si slava" - adica "indurare spre slava". Dumnezeu va adauga "un har si mai mare" la ceea ce tu ai deja, pana cand harul tau pe pamantse va uni cu slava din cer (Iacov 4.6)Ocara persoanelor lipsite de sfintenie. Noi traim in mijlocul unei generatii necinstite si perverse. Din aceasta cauza, este necesar sa recunoastem trei tipuri diferite de nelegiuire care prolifereaza peste tot in jurul nostru.1. Unii oameni sunt satisfacuti de lipsa lor de sfintenie. Aceasta este starea  naturala a fiecarui om de pe pamant, dar multi sunt atat de departe de umblarea in puterea sfinteniei, incat sufletele lor sunt paralizate sub puterea pacatului. Poftele lor dicteaza si distrug toata munca lor pentru ele - si cer, in fiecare ora din zi si din noapte, sa fie satisfacute. Viata petrecuta in pacat este o viata trista, chinuita si irosita.Apostolul Pavel asocia"lantul faradelegii" si "firea amara" (F.A. 8.23). Oricine seamana pacat si nelegiuire si incearca sa culeaga altceva, dar nu fructul amar al muncii lui, pretindeo intelepciune superioara lui Dumnezeu insusi. Deoarece El garanteaza ca fructul natural ce creste dintr-o astfel de radacina este "otrava si pelin" (Dt. 29.18)De-a lungul secolelor de inselatorie artistica, se poate ca Diavolul sa fi stropit bucatica de nelegiuire cu forme atat de subtile de deceptie, incat sa nu poti testa adevaratul gust al acesteia. Dar, dupa cum Abner l-a intrebat pe Ioab: "Nu stii ca la sfarsit va fi amar?" (II Sam. 2.26). Iadul va topi tot zaharul in care a fost invelita pilula amara. Si atunci - daca nu chiar mai devreme- tu vei gusta adevarata amaraciune a ceea ce s-a prabusit atat de usor. Cat de multi astazi, in iad, trebuie sa isi  blesteme atat ospatul lor, cat si pe cel ce l-a facut!Crezi tu ca durerea celor condamnati este usurata cand isi socotesc placerile, profitul si distractiile pe care le-au obtinut pentru banii lor, cand ei trebuie sa plateasca pentru ele nesfarsite chinuri in eternitate? Cu siguranta, aceasta adanceste agonia lor, realizand cat de ieftin si-au vandut sufletele si au pierdut cerul - toate acestea deoarece au socotit ca sarcina sfinteniei cerea un pret prea mare pentru a fi platit!In timp ce administrarea deceptiei lui Satan nu este greu de observat pentru crestini, foarte putini oameni se mai gandesc la ce se intampla in vesnicie. Ei vad pacatosii murind in fiecare zi inlantuiti in pacat, dar la faptul ca se chinuie si ard in iad se gandesc tot asa de putin cum pestii din rau se intreaba ce se va intampla cu ceilalti pesti care au prins momeala. Chiar cand captivii sunt atacati de vii in tigaie, camarazii lor, oameni nepasatori urmeaza cu nerabdare placerile pacatoase si recompensele nelegiuirii care au luat milioane de suflete in iad si pierzare.2. Altii se ascund sub o falsa sfintenie. Acesti oameni sunt la fel de lipsiti de sfintenie ca cei satisfacuti de pacat - dar ei poarta ceva asemanator unei platose, o sfintenie falsa care sa le salveze reputatia. "Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata!" (Mt. 6.2) Si ce rasplata ieftina! Cand mergi la lupta inarmat cu fatarnicia, tu ii faci Diavolului un dublu serviciu, iar lui Dumnezeu un dublu deserviciu. In primul rand, tu atragi atentia regelui, preucm un soldat care se va avanta plin de curaj in diferite misinuni pentru el. Dar apoi, dupa ce nu faci nimic, el nu vede in tine decat un tradator care a luat locul unui supus credincios, inarmat pentru victorie. Tu faci mai mult rau printului tau decat lasul care sta acasa sau care tradeaza, ducandu-se in tabara vrajmasului si spunandu-i tot ceea ce regele sau intentioneaza sa faca.Fiti seriosi, prieteni! Daca umblati dupa sfintenie, asigurati-va ca este sfntenie adevarata. "Imbracati-va in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul" (Ef.4.24). Observati doua expresii in acest psaj. Sfintenia este numita "omul cel nou dupa chipul lui Dumnezeu" - adica, asemenea lui Dumnezeu. O astfel de sculptura este scoasa din fiint alui Dumnezeu, dupa cum un artist copiaza fata unui om. De asemenea, "adevarata sfintenie" inseamna o sfintenie conforma adevarului biblic, nu unei doctrine fariseice si traditionale; la fel de bine semnifica o sfintenie ce are ca punct de referinta inima, care reprezinta locul adevarului sau minciunii.Asadar, pentru a avea adevarata sfintenie, crestinul trebuie sa aiba neprihanire si sfintenie in inima lui. Multi oameni au o frumusete a sfinteniei asemanatoare frumusetii corpului- piele adanca si tot ce este atragator la suprafata. Daca diseci cel mai frumos corp de pe pamant, nu vei gasi decat sange si un miros greu; to asa, cand falsa sfintenie este expusa, ea nu va lasa sa se vada decat impuritati spirituale.Pavel il asigura pe Marele Preot: "Te va bate Dumnezeu, perete varuit!" (F.A. 23.3). Si daca esti un fatarnic, trebuie sa fac sa rasune avertismentul apostolului: "Dumnezeu te va bate  si pe tine, caci te asemeni cu un mormant zugravit, deoarece varul religiei pe care l-ai aplicat marturisirii tale de credinta nu-i orbeste pe altii admirand stralucirea sfinteniei tale, ci putrezirea ta te va face respingator pentru oricine te vede".3. Multi isi bat joc de neprihanire. Unii oameni sunt atat de departe de sfintenie, incat isi bat joc de cei ce sunt sfinti. Ei cred ca platosa neprianirii este ata de absurda, incat arata dispretuitor spre sfantul care o poarta zi de zi: "Priveste! Acolo merge un frate sfant, unul din cei curati!" Dar limbajul lor dispretuitor face mai mult decat sa umileasca sfintenia celui sfant - el tradeaza rautatea inimilor lor impietrite.Un grad mai avansat de nelegiuire se observa in batjocorirea sfinteniei altei persoane, mai degraba decat in ascunderea propriei lipse de sfintenie. Ce om nelegiuit este acela care nu numai ca refuza sa accepte natura divina, dar care nici nu suporta sa vada pe altii alegand sa urmeze sfintenia lui Cristos. Numai ideea de sfintenie starneste o atat de puternica impotrivire inlauntrul omului, incat el isi varsa toata otrava si amaraciunea duhului sau impotriva ei.Duhul lui Dumnezeu rezerva scaunul pentru acest tip de pacatos si-l aseaza mai presus de toti camarazii lui de nelegiuire. "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor batjocoritori" (Ps. 1.1). In acest caz, batjocoritorul este asezat ca presedinte de consiliu al pacatosilor. Unii citesc cuvantul "batjocoritor" ca "dispretuitor retoric", deoarece, intr-adevar, exista o intelepciune diabolica in unele batjocuri. Unii batjocoritori se mandresc cu ascutirea sagetilor impotriva celor sfinti. Septuagina traduce fraza astfel: "scaunul celor ciumati". Dupa cum ciuma este cea mai mortala dintre boli, tot asa este si duhul de batjocura printre pacatosi. Foart putini isi revin din acest pacat, deoarece Biblia vorbeste despre acesti pacatosi ca despre un sinonim al mortii. Dumnezeu ne avertizeaza sa nu ne irosim balsamul vindecator al mustrarii:" Nu mustra pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca" (Pv. 9.8). Tot ce putem face este sa scriem pe usa lui: "Doamne, ai mila!" sa ne rugam pentru el, dar sa nu incercam a-l convinge.Probabil cel mai trist exemplu de batjocura este amestecul dispretuitor printre oamenii evlaviosi. Observa cum interpreteaza Duhul lui Dumnezeu sarcasmul lui Ismael in familia lui Avraam: " Si cum s-a intamplat atunci ca cel ca cel ce se nascuse in chip firesc prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul, tot asa se intampla si acum" (Gal. 4.29).Lumea u va eticheta raul ca persecutie decat atunci cand curge sange, dar Dumnezeu doreste ca batjocoritorul sa stie dinainte cum il va numi Cristos la judecata: prigonitor.Batjocura la adresa sfinteniei este un pacat grav, deoarece el poarta samanta persecutiei sangeroase. Cei ce-si misca limbile in voie pentru a ridiculiza si-si arata coltii cu ura, ar lovi neprihanirea si-ar face-o bucati daca ar putea. Dupa ce Ismael l-a prigonit pe fratele sau, care era nascut prin Duhul, "tot asa se intampla si acum". Spiritul dispretuitor clocoteste in sangele oamenilor rai, desi Dumnezeu, in bunatatea Lui, ii mana pe unii dintre ei cu o zabala. In timp ce acestia din urma nu-si vor deschide inimile pentru Cristos, puterea convingatoare a adevarului determina cugetele lor sa aprobe concluzia sotiei lui Pilat: " Sa n-ai nimic a face cu neprihanitul acesta:caci am suferit mult...din pricina Lui" (Mt. 27.19).Desi dintotdeauna au existat dispretuitori ai sfinteniei, Duhul lui Dumnezeu a profetit ca in zilele din urmava aparea un nou tip de batjocoritori. Cei ce radeau de neprihanire erau, de obicei, barbati si femei care-L negau in mod deschis pe Dumnezeu si se cufundau in nelegiuire- dar Duhul Sfant ne vorbeste de un nou grup care-si va bate joc de sfintenie in numele sfinteniei. Unii dintre ei vor fi la fel de rai ca cei dintai, dar rautatea lor este invelita in religie. "Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele lor nelegiuite" (Iuda 17,18). Si astfel va trebui sa ne asteptam sa-i gasim nu numai printre pagani si criminali; Scriptura ne ofera o descriere atat de clara, de parca numele lor ar fi scrise pe fruntile lor: "Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul." Un pastor citeste astfel aceste cuvinte: "Intemeietori de secte, firesti, neavand Duhul". Intemeietori de secte- cei care dau nastere la dezbinari! Inima mea tremura la vederea celui batjocoritor aruncate de la aceasta fereastra. Acesti oameni sustin ca ei trebuie sa se separe deoarece cugetul lor le spune ca inchinarea lor este mai curata decat a celorlalti oameni; si ei nu pot suporta sa atinga oameni intinati, alaturandu-se poruncilor lor. Sunt, de fapt, acesti oameni dispretuitori si supusi poftelor? In adevar, daca Duhul lui Dumnezeu nu ne-ar fi spus acest lucru, noi am fi putut intra in cortul lor in cele din urma, asa cum a intrat Laban in cortul Rahelei, fara sa banuim ca acolo locuiesc batjocoritori ai sfinteniei. Daca esti un batjocoritor ateu sau un batjocoritor al sfinteniei, deghizat, "nu te insela" "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit" (Gal.6.7).Totodata, Dumnezeu nu va permite ca harul Sau sa fie batjocorit in sfintii Lui. Iti amintesti ce i-a costat pe copiii care l-au suparat pe Elisei? "Suie-te, plesuvule! Suite-te, plesuvule!" (II Imp. 2.23). Ei nu numsi cs si-au batut joc de profetul lui Dumnezeu, prin porecla pe care i-au dat-o, dar ei au luat in deradere si entuziasmul lui Elisei cu privire la cer. Este ca si cum ei l-ar fi provocat pe Elisei: "Daca crezi ca stapanul tau s-a inaltat la cer, de ce nu te duci  dupa el, astfel incat sa putem scapa de voi amandoi?" Este greu de crezut ca acesti copii au ajuns la astfel de adancimi ale rautatii? Sa stam o clipa, cugetand de unde proveneau ei. Din Betel, un oras al idolatriei!Dumnezeu S-a purtat aspru cu Mical, deoarece ea dispretuise dansul lui David inaintea Domnului, un act pe care mandria ei il considera prea umilitor pentru sotul ei. Iti amintesti care a fost pedeapsa ei? "Si Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei" (II Sam.6.23). Deoarece socotise ca preamarirea lui Dumnezeu era un act prea josnic pentru un rege, ea n-a avut nici macar un mostenitor care sa poarte coroana.Mai mult, este un pacat foarte grav sa-ti bati joc de un om care se alfa in nenorocire. "Cine isi bate joc de sarac, isi bate joc de Cel ce l-a facut" (Pv. 17.5). A rade de pacatul unui sfant este un mare rau. Deoarece unii din fiii lui Belial s-au bucurat, vazandu-l pe David cazand in ispita adulterului si uciderii, Dumnezeu i-a blestemat.Asadar, cu cat mai grav este sa-ti bati jc de un om, datorita sfinteniei lui! Pacatul provoaca rusine si ofera celor rai o ocazie de a-si bate joc de un om, in special de un sfant, pentru o comportare rusinoasa. Dar sfintenia constituie nu numai nobletea  unei fiinte umane, ci si onoare Dumnezeului cel preainalt: "Cine este ca Tine minunat in sfintenie?" (Ex. 15.11). Astfel, nimeni nu poate batjocori sfintenia fara sa-L batjocoreasca infinit mai mult pe Dumnezeu decat faptul ca un om dispretuieste sfintenia copiilor Lui.