Devoțională Chemarea crestinului la lupta

Apostolul Pavel avea o inima deosebita. In scrisorile adresate primilor crestini din Efes, el stia ca trebuie sa-i pregateasca pentru vremurile deosebit de grele ce aveau sa vina, dar mai intai el dorea sa- incurajeze si sa-i mangaie, astfel ca le amintea de puterea Domnului: "Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui" (Ef. 6:10).Ca si cum s-ar fi gandit: "S-ar putea ca unii din prietenii mei dragi sa fie cuprinsi de frica vazandu-si dusmanii atat de puternici, iar pe ei atat de slabi, atat de numerosi, in timp ce ei sunt asa de putini la numar, atat de bine echipati si pregatiti de lupta, in timp ce ei sunt asa de putini la numar, atat de neinstruiti". Sigur ca el a stiut ca cineva puternic coplesit de frica si prea preocupat cu propria-i suferinta nu mai poate asculta vreun sfat, chiar si al unui bine intentionat prieten. Frica isi imobilizeaza victima-asemanator unui soldat inspaimantat care alearga triumfand in transee la primul zgomot al luptei si nu iese de acolo pana cand nu trece pericolul.Astfel ca Pavel cauta un antidot pentru frica lor, si curand gaseste unul. Acesta este raspunsul la mutilarea suferita de toti crestinii de pe urma pacatului lui Adam. El ne spune: "Nu lasati ca teama sa va copleseasca! Inaintati cu curaj, nu va temeti si fiti tari in Domnul!" Si primit marea consolare: "Castigarea luptei se datoreaza lui Dumnezeu si nu abilitatii sau puterii noastre!"Desigur ca auzind aceasta veste mangaietoare, fiecare suflet inspaimantat va putea rasufla usurat. Acum, crestinul se poate concentra asupra temei ce-i sta la indemana si anume "sa fie tare". Acesta este un indemn scripturistic intalnit frecvent : "Intariti-va si imbrbatati-va" (II Cr. 32:7)."Spuneti celor slabi de inima: "Fiti tari"- (Isaia 35:4).Crestinul este chemat sa aiba curaj.Un duh de frica nu este nici pe departe cea mai neinsemnata grija a crestinului. Dintre toti oamenii tu vei avea nevoie de curaj si hotarare daca doresti sa urmezi ordinele Comandantului ceresc. El iti porunceste: "Intareste-te si imbarbateaza-te..." De ce? Pentru a te impotrivi natiunilor ce se razboiesc? Pentru a-ti face un nume mare? Nu! Ci "...pentru a lucra cu credinciosie dupa toata legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise" ( Ios. 1:7). Iata de ai mai mare nevoie de un duh mai curajos pentru a-L asculta pe Dumnezeu cu credinciosie decat pentru a conduce o armata de oameni, de mai mult curaj pentru a fi crestin decat pentru a fi comandant. Provocarea depaseste curajul celui mai bun, daca ei nu primesc ajutor dintr-o sursa mai mare decat ei insisi.Gandirea omeneasca il vede pe crestin ingenunchiat si rade de slabiciunea copilului lui Dumnezeu in fata dusmanilor ce navalesc asupra lui. Numai o privire divina poate observa pregatirile marete ce sunt in curs de desfasurare. Si totusi dupa cum un soldat neinarmat nu poate indeplini faptele eroice ale unui infanterist bine echipat, tot asa crestinul firesc nu poate spera sa realizeze pentru Dumnezeu faptele deosebite pe care un crestin duhovnicesc le asteapta prin rugaciune. Rugaciunea este principala cale care conduce direct la tronul lui Dumnezeu. Prin ea, crestinul se apropie de Dumnezeu cu indrazneala, se bazeaza pe El, se lupta cu El, si nu-L lasa sa plece pana nu-i da binecuvantarea.Totodata, crestinul firesc, adormit in fata pericolelor datorita starii lui pacatoase, alearga in lupta cu capul inainte, cu o incredere oarba, ca apoi sa se intoarca livid cand constiinta i se trezeste si il avertizeaza ca pacatele sunt asupra lui. Apoi, slabit de acest atac neasteptat, isi arunca armele, fuge dinaintea lui Dumnezeu precum Adam, si nu indrazneste sa-L priveasca in fata.Orice indatorire pe care crestinul o are in umblarea sa cu Dumnezeu este insotita de multe dificultati ce tintesc asupra lui in drumul catre cer. El trebuie sa lupte cu dusmanul pentru fiecare bucata de pamant. Numai acele suflete nobile care indraznesc sa ia cerul cu asalt sunt potrivite pentru aceasta chemare. Lasitate contra curaj.Aceasta analogie cu razboiul reflecta de ce sunt atat de multi care-L marturisesc pe Cristos si, de fapt, asa putini crestini; asa de multi care se lupta impotriva Satanei si atat de putini care ies invingatori. Ei toti pot avea dorinta de a fi biruitori, dar putini au curajul si hotararea de a se lupta cu dificultatile ce se interpun in drumul spre victorie. Tot Israelul l-a urmat plin de bucurie pe Moise din Egipt. Dar cand stomacul lor a inceput sa sufere din pricina foamei, iar cand dorintele lor nu au fost satisfacute imediat, ei au fost gata sa dea inapoi. Ei preferau sclavia faraonului, binecuvantarilor promise de Domnul.Oamenii sunt la fel si astazi. Oare cati impart cu Cristos drumul de suferinta al crucii? Ei merg precum Orpa doar o bucata de drum (Rut 1:14). Ei marturisesc Evanghelia si se autodenumesc mostenitori ai binecuvantarilor celor sfinti. Dar cand sunt incercati, se satura foarte curand de calatorie si refuza sa sufere pentru Cristos. La primul semn al suferintei, ei Il saruta  si Il parasesc pe Salvator, sovaind in a pierde cerul, dar si fara dorinta de a-l cumpara la un pret atat de mare. Daca pe drum sunt nevoiti sa reziste atator vrajmasi, ei se vor multumi cu resursele lor proprii si vor lasa apa vietii celor mai aventurosi. Cine oare nu a invatat din experienta lui proprie ca pentru a-l urma cu toata inima pe Cristos este nevoie de un alt duh decat de cel al lumii?Crestine. fie ca acest lucru sa te indemne sa apelezi la Dumnezeu pentru hotararea sfanta si curajul de care ai nevoie pentru a-L urma pe Cristos. Fara aceasta nu poti fi ceea ce marturisesti. Fricosii se indreapta spre iad. (Ap. 21:8); cei curajosi iau cerul cu navala (Mt. 11.12). Fricosii nu vor mesteni niciodata cerul. Nu te lauda ca esti iubit de Dumnezeu si ca sangele Lui regesc curge prin venele tale pana cand nu-ti dovedesti descendenta prin acest duh neinfricat, indrazneala de a fi sfant in ciuda oamenilor si a Diavolului.Vei gasi puteri si curaj afland ca insarcinarea ta este divina. Dumnezeu Insusi subscrie lupta ta si L-a numit pe Fiul Sau "Capetenia mantuirii" (tale) ( Evr. 2:10). El te va conduce in lupta cu curaj si te va incununa cu slava. El a trait si a murit pentru tine; El va trai si va muri pentru tine. Bunatatea si blandetea fata de soldatii Sai sunt de nedescris. Istoricii spun ca Traian si-a rupt hainele pentru a lega ranile soldatilor lui. Biblia ne spune ca Cristos Si-a varsat sangele ca un balsam pentru a vindeca ranile sfintilor Lui, iar trupul Lui a fost frant pentru a le lega. In ce priveste curajul, nimeni nu se poate compara cu Domnul nostru. El niciodata nu a fugit din fata pericolului, nici chiar atunci cand iadul si dreptatea divina I se impotriveau. Stiind tot ce avea sa I se intample, Isus a inaintat si a spus-Salvatorul nostru n-a pierdut nici o batalie, nici chiar cand a murit. El a iesit biruitor, inaltandu-Se la cer in carul triumfal impreuna cu cei castigati de El prin lupta. Acolo ei sunt infatisati de El, spre bucuria negraita a sfintilor si ingerilor.Ca membru al armatei lui Cristos, tu marsaluiesti in randurile duhurilor razboinice. Fiecare dintre camarazii tai este un copil al Regelui. Asemenea tie, unii se gasesc in toiul luptei, inconjurati din toate partile de incercari si ispite. Altii, dupa multe asalturi, impotriviri si critici pe seama credintei lor, se gasesc deja pe zidul ceresc ca biruitori. De acolo, ei privesc spre pamant si te indeamna sa urci dealul dupa ei. Ei striga astfel: "Lupta pana la moarte si cetatea va fi a ta, dupa cum astazi este a noastra! In schimbul unei lupte de cateva zile, vei fi rasplatit cu gloria cereasca. O singura clipa a acestei bucurii vesnice va sterge lacrimile victoriei depline".Intr-un cuvant- Dumnezeu, ingerii si sfintii care sunt deja cu Domnul te privesc si observa comportarea ta de copil al Celui Preainalt. Aceasta multime de martori (Evr. 12.1) striga din ceruri, plini de bucurie, ori de cate ori invingi o ispita, depasesti vreo dificultate sau recistigi terenul din mainile Vrajmasului. Iar daca lupta este prea grea pentru tine, Salvatorul este langa tine cu resursele  necesare pentru a-ti da usurare la momentul potrivit. Vazand dovada dragostei si a zelului tau in orice lupta, inima Lui tresalta. El nu va da uitarii credinciosia ta. Iar cand te vei intoarce din lupta, El te va primi cu aceeasi bucurie cu care a fost primit de Tatal Sau cans S-a inapoiat la cer.Ti-ai dori sa fii un soldat viteaz?