Trãim vremea când lucrurile se indreaptã tot mai mult inspre dezastru, lumea este tot mai agitatã sorbind din paharul desertãciunii, strãzile poluate cu atâta mizerie incearcã sã ne pãteze mintea si constiinta ingreunându-ne mersul. Prea greu obtii zâmbetul de pe fata cuiva. Haideti sa ne oprim din mersul nostru sã dãruim o fãrâma de sperantã acestor oameni care au nevoie de o mânã prietenoasã care sã-i conducã, sã le arate directia , drumul spre o altã cale, calea pãcii , curãtiei, bucuriei.Fiecare clipã ce trece ne apropie tot mai mult de intâlnirea cu Creatorul nostru. Vor fi multi cei ce-si vor pleca capul rusinati inaintea Lui pentru cã nu si-au fãcut timp si nu au fost intersati sã-l cunoascã pe El. Le aud vocea si strigãtul disperat dupã ajutor si nu pot sta pasivã la situatia asta.Aud strigãtul copiilor orfani dupã nevoia de afectiune, a adolescentului care are nevoie de acceptare si de iubire neconditionatã,  vãd omul mai inaintat in vârstã care are nevoie de sprijin.Noi cei rãscumpãrati putem fi sansa lor.Haideti sã le arãtãm Calea spre implinire, pace, bucurie si viatã vesnicã.