Devoțională Mărturie (2)

In toamna anului 1987 mama mea a fost invitata de o colega la o bis. baptista din oras.In ziua respectiva ne-a spus unde merge si m-a intrebat daca vreau sa o insotesc.Impreuna si cu sora mea am plecat la biserica respectiva.Mi-a placut si am continuat sa merg la acea biserica.Intre timp mama s-a botezat.Dupa botez ne-a intrebat si pe noi daca nu vrem sa ne botezam. Am inceput cursul de caticheza.Mie la biserica i-mi placea, simteam ca am facut o alegere buna si eram hotarat sa merg pe aceasta cale.Insa Dumnezeu ma cerceta sa-mi deschid inima pt. El.Eu credeam ca daca ma duc la biserica, si fiindca eram hotarat sa merg pe aceasta cale pana la sfarsit, i-mi este de ajuns.Dumnezeu insa ma ceceta sa-l primesc ca Domn in viata.Eu pt. ca stiam ce stiam cu privire la mine, oridecate ori eram cercetat i-mi spuneam ca voi da ascultare acelor indemnuri dupa ce ma voi boteza.Am mai fost cercetat de cateva ori, insa eu acelasi raspuns aveam.Simteam ceva ciudat inauntrul meu insa nu stiam ce sa cred.Am terminat caticheza si cu o saptamana inainte de botez, intr-o zi de joi am depus marturia pt. botez.Duminica care a venit am fost la biserica si duminica care urma trebuia sa am botezul.Venise primavara si cum era obiceiul pe atunci, a doua zi noi tinerii am plecat in parc la Simeria.Acolo multe activitati si jocuri.Printre altele noi baietii am jucat fotbal.In timpul meciului, un tanar nu prea incapea de mine.Nefiind pt.prima data cand avea o astfel de atitudine fata de mine, mi-am spus ca trebuie sa o rezolv.Si am rezolvat-o in stilul meu, ca unul venit din lume.A doua zi marti m-am dus la cor, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.Intre timp cei din comitet au venit la biserica.Dupa cor m-au chemat la ei si a fost o discutie. Cum era si firesc nu am mai fost botezat.S-a botezat doar sora mea.Saptamana care a urmat a inceput normal, insa in ziua de miercuri cand eram singur in casa am auzit un glas launtric care-mi spunea. Vezi ca nu te botezi cum vrei tu?Imediat prin fata mi-a s-a derulat toata experienta cu raspunsul meu la cercetarea lui Dumnezeu.Am inteles greseala si mi-am marturisit vina.Nu zic ca a fost ceva usor, deoarece inca mi se parea o banalitate acest lucru.Ma gandeam de ce sunt chiar asa importante acele cuvinte: Vino in viata mea, domneste tu in ea. Insa cum nu prea aveam ce face deoarece ceva launtric ma cerceta si cu experienta proaspat in minte am reusit sa-mi deschid inima pt. El.Apoi am observat ca nu sunt doar cateve cuvinte, deoarece cum mi-am terminat rugaciunea am fost cuprins de o stare de bucurie de nedescris.Saream prin casa de bucurie.Ceva de nedescris.