Conştiinţa că eşti iubit este unul dintre cele mai preţioase sentimente pe care le poate avea un om.Conştiinţa de sine este din fire înclinată să mizeze pe faptul că este obiectul iubirii cuiva.Acolo unde conştiinţa iubirii lipseşte,Eul se întristează şi iau naştere unele tendinţe nesănătoase ca:nevoia de a fi preţuit sau subestimarea de sine.Falsa conştiinţă de sine înseamnă boală.Numai iubirea poate trezi în suflet,darurile şi talentele,ca lumina soarelui.Omul care nu-i iubit rămâne împiedicat şi legat şi nu poate să-şi elibereze propriile energii şi posibilităţi,însă cănd iubirea,fie şi iubirea unui om,ne atinge conştiinţa, suntem treziţi şi încep să se dezvolte în noi cele mai nobile virtuţi şi daruri.Ea face adesea poeţi din oameni netalentaţi;din fricoşi face eroi;din oameni de rând ,creatori îndrăgiţi.Cu cat este mai de preţ fiinţa care mă iubeşte,cu atât mai puternică şi mai sănătoasă îmi va fi conştiinţa de sine      A fi iubit de Domnul Isus,de cea mai măreaţă şi preţioasă fiinţă,înseamnă a avea o conştiinţă slobodă şi sănătoasă:"Dacă Fiul vă face slobozi,veţi fi cu adevărat slobozi"(Ioan8:36).Acela care se ştie iubit de Domnul Isus scapă de orice legătură şi de orice sentiment de subestimare şi totodată se întăreşte în lupta împotriva păcatului şi a tot ce se opune fiinţei sale.Oamenii care au înţeles că prin dragostea pe care le-a dovedit-o Mântuitorul,au devenit copii ai lui Dumnezeu,sunt generoşi şi prietenoşi.Avarii învaţă să fie darnici iar cei susceptibili vor rămâne senini sub înţepăturile şi ura,care altfel i-ar fi făcut să sufere.