<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves>
<w:TrackFormatting>
<w:PunctuationKerning>
<w:ValidateAgainstSchemas>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables>
<w:SnapToGridInCell>
<w:WrapTextWithPunct>
<w:UseAsianBreakRules>
<w:DontGrowAutofit>
<w:SplitPgBreakAndParaMark>
<w:DontVertAlignCellWithSp>
<w:DontBreakConstrainedForcedTables>
<w:DontVertAlignInTxbx>
<w:Word11KerningPairs>
<w:CachedColBalance>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont>
<m:brkBin>
<m:brkBinSub>
<m:smallFrac>
<m
ispDef>
<m:lMargin>
<m:rMargin>
<m
efJc>
<m:wrapIndent>
<m:intLim>
<m:naryLim>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
<w:LsdException>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
</style>
<![endif]--><span><span>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; </span>
</span><span>&nbsp;</span>
<span>Isus și-a ridicat ochii și a văzut că o mulțime de oameni vine spre El. Și a zis lui Filip: &bdquo;De unde avem să cumpărăm p&acirc;ini ca să măn&acirc;nce oamenii aceștia?&rdquo; Spunea lucrul acesta ca să &icirc;l &icirc;ncerce, pentru că știa ce are de g&acirc;nd să facă. Filip i-a răspuns: &bdquo;P&acirc;inile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (dinari), nu ar ajunge ca fiecare să capete puțin din ele.&rdquo;Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: &bdquo;Este aici un băiețel care are cinci p&acirc;ini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la at&acirc;ția?&rdquo;</span><span>(Evanghelia după Ioan, capitolul 6, versetele 5-9)</span>
<span>&nbsp;</span><span>&nbsp;</span><span><span>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; </span>Astăzi Isus poate vedea aceeași imagine: o mare mulțime de oameni &icirc;n necazurile, nefericirea sau poate &icirc;n ceea ce numim noi oamenii bucurie și fericire, vor merge &icirc;naintea Lui. Unii vor căuta rezolvări la problemele lor, alții doar vor căuta pe cineva cu care să &icirc;și poată &bdquo;&icirc;mpărți&rdquo; necazul, care să &icirc;i accepte așa cum sunt, iar alții vor veni să &Icirc;i mulțumească pentru tot ce a făcut pentru ei. Indiferent &icirc;nsă de motivul veniri la Isus, fiecare din ei va avea o nevoie comună: răspunsul lui Dumnezeu la atitudinea lor. Chiar și cel care &icirc;ndrăznește să ridice pumnul către Cer, așteaptă un răspuns! Iar Isus vrea să fii părtaș la bunătatea cerească. De-asta &icirc;ntrebarea lui către Filip. Satisfacția omului care face binele... A celui care face binele așa cum se cuvine să fie făcut. Poate ești unul din ucenici, sau poate că ești unul din cei care are nevoie de hrană, sau poate că din toată povestirea de mai sus, astăzi ai harul de a te asemăna cu acel copilaș, care nu poate să țină pentru el &bdquo;pachețelul&rdquo; cu m&acirc;ncare, &icirc;n mijlocul unei mulțimi de oameni flăm&acirc;nzi. Nu știu dacă mai erau acolo oameni care aveau ceva de m&acirc;ncare. Știu doar că atunci c&icirc;nd a &icirc;nțeles grija lui Isus pentru oamenii de acolo, această grijă a devenit grija lui! E ca și c&acirc;nd ar fi spus, copilărește: &bdquo;Bine, Doamne, sunt de acord că oamenii aceștia au nevoie de hrană. Tu pune tot ce ai, iar eu voi face la fel!&rdquo; Iar Isus i-a răspuns așa cum doar EL știe să răspundă unui copilaș: &bdquo;Bine, adu aici cele cinci p&acirc;ini și cei doi pești și să ne apucăm de treabă. Astăzi vom &bdquo;lucra&rdquo; &icirc;mpreună și &icirc;i vom hrăni <span>&nbsp;</span>pe toți cei prezenți aici!&rdquo; Nu știu dacă băiețelul a fost singur sau a fost cu familia lui, iar dacă a fost cu familia lui, nu știu dacă a mai cerut voie părinților grijulii (spun grijulii, pentru că au s-au g&acirc;ndit și la ce vor m&acirc;nca dacă vor merge la acea &icirc;nt&acirc;lnire) sau pur și simplu a luat coșul și a alergat să &icirc;l ducă lui Isus. Ce știu sigur, e faptul că Isus nu a desconsiderat gestul lui copilăresc. Mai degrabă l-ar fi dezamăgit omenescul gest al ucenicilor care numărau banii ca și c&acirc;nd felul atent de a număra ar fi contribuit la &icirc;nmulțirea lor... Și astăzi vei &icirc;nt&acirc;lni oameni aflați &icirc;n diferite nevoi. Și astăzi &bdquo;foamea&rdquo; de Dumnezeu e la fel de mare ca și altădată. Aceste nevoi sunt uriașe dacă stai să numeri c&acirc;t poți să dai tu pentru a ajuta. &Icirc;n toată &bdquo;acțiunea&rdquo; de a face bine (de miloși care stau pe margine și trec mai departe... e plin păm&acirc;ntul. Acești oameni pl&acirc;ng nu de mila omului &icirc;n nevoie, ci mai degrabă de cum s-ar simți ei dacă ar fi &icirc;n acea situație) este un punct critic. Un punct &icirc;n care &icirc;nțelegi clar că e vorba despre alegere. Pe de o parte, vei putea calcula: prea mulți oameni &icirc;n nevoie, ajutorul tău ar fi o contribuție ne&icirc;nsemnată, at&acirc;t de puțin &icirc;n buzunarul propriu, at&acirc;ția oameni care nu fac bine, deși ar putea face, &bdquo;păcatul&rdquo; sau prostia oamenilor sunt cauzele necazurilor lor (dacă ne-am aduce aminte de felul acesta de judecată, atunci c&acirc;nd suntem noi &icirc;n necaz...) și multe alte motive de a sta deoparte; pe de altă parte (aici nu intră multe motive din cele care nu fac cinste unui om bun: dau ca să primesc, dau ca să fiu m&acirc;ntuit, dau ca să vadă lumea, etc.), pentru a face binele, Isus și acel copilaș ne dau un singur motiv: oamenii aceia au nevoie. Pentru un om cu suflet nobil, așa cum devin cei care umblă cu Isus, nevoia unui om e un motiv suficient pentru a acționa. Știu că nu e simplu să faci binele. Și dacă &icirc;l faci singur, &icirc;n cur&acirc;nd te vei simți obosit. Mergi &icirc;mpreună cu Isus, &icirc;nvață să umbli cu EL și atunci a face bine va deveni la fel de natural ca și a respira. Fiecare din noi e chemat să devină asemenea Lui. Și fiecare e chemat să devină asemenea unui copil, care dincolo de calculele matematice riguroase care le &icirc;nsoțesc faptele, are o inimă ce nu poate sta deoparte c&acirc;nd e vorba despre a ajuta, bunătate, Dumnezeu... Astăzi fiecare din noi avem ocazia de a trăi bucuria acelui copilaș, care &icirc;n drumul lui spre casă, duc&acirc;nd cu el un coșuleț &icirc;n care se găseau șase p&acirc;inișoare de orz și trei pești, putea să spună oricui &icirc;i ieșea &icirc;n cale, că viața e o minune și că nimic nu e &icirc;nt&acirc;mplător.<span>&nbsp;&nbsp;&nbsp; </span></span>