Devoțională Goana dupa virtualitate sau drumul catre nicaieri

Sunt impreuna de ceva vreme. Doi oameni care tin unul la altul. Dar au sosit ispitele, a intervenit rutina. Internetul e poarta spre experiente noi, mister, acel altceva care il scoate pe el/ea din rutina.
Sute, mii de profiluri de fete frumoase, tinere, care mai de care mai zambitoare si cu forme de invidiat, baieti tineri si dispusi la conversatii daca nu si la mai mult. Cea de langa el nu mai are formele atat de adolescentine.”Nu intru acolo decat sa port discutii cu ele. sunt doar discutii, indiferent de ce natura” –isi zice el. Incet-incet poarta spre virtualitate se deschide larg si ajung sa se minta, doar ca sa stea de vorba cu acele minunate fete (barbati). Totul e virtual, nu e nimic grav, isi spun el(ea). Incet-incet el incepe sa se simta din ce in ce mai bine cu acele prezente virtuale. Nu costa nimic, nu responsabilizeaza, nu-i vede nimeni. Si sunt aproape perfecte/i! Incepe sa-i atraga atentia partenerei sa mai faca abdomene ca sa nu mai fie nevoit sa se uite la acele frumuseti.
Nu face complimente partenerei, le pastreaza intr-o forma nealterata pentru acele femei virtuale impecabile. Le compune texte romantice. Abia asteapta sa fie singur sa stea cu ele de vorba.
Ea isi da seama de jignire si plange, el nu intelege. Ca doar totul e virtual. Nu a facut nimic real!
Incepe si ea sa vorbeasca cu n barbati care mai de care mai curtenitori si fara “cusur”. Cel de langa ea e mereu acolo, e rutina. Ce romantici pe siteurile de socializare! Parca avea dreptate partenerul, mai schimbam si noi ca ne-am plictisit. Nu face nimic grav, asa ca o pot face si eu. E totul virtual. Real mie imi da totul, cu mine isi petrece mare parte din timp. Ce fericire!
Ce pacaleala!
Actiunile mintii tradeaza caracterul omului, barbat sau femeie. Atunci cand cauti ceva, este clar ca mintea ta cauta ceva, nu e nimic in van. Chiar si scuza cu virtualitatea e puerila si poate din cea mai subtila arma folosita actualmente de cel rau. Daca ajungi cu partener langa tine sa cauti alti(alte) parteneri(e) virtual, cu scuza de rigoare ca nu te duci sa-ti petreci timpul cu altcineva, nu esti vazut(a) in prezenta altcuiva, nu ai numere de telefoane straine in agenda, e scuza cea mai penibila si portita cea mai sigura de a te minti pe tine singur(a). Te ascunzi de tine, de propriile-ti dorinte, de frustrarile sau rautatile tale, esti intr-un univers personal in care minciuna domina. Ce-ti ramane ca om daca universul tau e impregnat de minciuna?
Dumnezeu a binecuvantat barbatul si femeia sa fie impreuna, in aceasta ecuatie nu gasim decat doua personaje, nu trei, nu zece, nu sute. Ca sa-ti faci fericit partenerul(a) trebuie sa-i asiguri inainte de toate comfortul psihic, linistea. Nimeni nu e fericit cand celalalt partenerul (a) imparte ganduri, emotii, timp cu alte persoane de sex opus, si mai ales ferit de urechile celui de langa tine. Si nu e vorba de discutiile normale, decente, pentru ca acolo nu se fereste nimeni. Se numeste jignire sau lipsa de respect, inseamna a a pune intr-o ipostaza comparativa partenerul (a) ta cu alte eventuale partenere, fie si in virtualitate. In virtualitate sunt tot gandurile tale. Pentru o relatie fericita si pazita de influentele dezastruase ale umilirii celuilalt si a ipostazei de nemultumit fata de ce a ingaduit Dumnezeu, aceste actiuni nu-si gasesc locul intr-o relatie normala, decenta, in care respectul, increderea si dragostea sa-si faca loc. Pastreaza ce ai mai bun pentru partenerul(a) ta, imparte cu el (ea) emotii si trairi, si binecuvantarile bunului Dumnezeu vor veni peste voi. Rutina si plictisul vor disparea si veti gasi bucuria unul in altul.
Suprema intelepciune este de a distinge binele de rau.
Sa ne ajute Dumnezeu sa nu dezamagim prin actiuni nesabuite pe cei care ne iubesc si sa nu producem rani in sufletul celor care ne sunt aproape! Amin.