Devoțională JURNAL DE MISIUNE

Scrisa de:

Ion_Marcel

Vizualizări: 118

Scrisa:

miercuri, 31 octombrie 2012 la 22:39:01

BBCode: [url=/devotionala/id/947-jurnal-de-misiune]JURNAL DE MISIUNE[/url]

&nbsp;<o:p>&nbsp;</o:p>Nu stiu cum se face dar ma aflu de cateva luni in cadrul unei misiuni de evanghelizare si marturie de credinta in mijlocul romilor saraci aproape de la periferia Bucurestiului. Chemarea Domnului a venit pe cand nu credeam ca voi primi raspuns desi ma rugam ca EL sa-mi dea ocazia sa Il slujesc in toata puterea cuvantului. Nu am intelesc de ce chemarea Lui a venit pentru a lucra intre tigani care sunt o natie de oameni mai dificili insa si ei sunt tot oameni, iar sufletele lor&nbsp; au aceeasi valoare inaintea lui Dumnezeu ca al oricarei alte natii. Ii cunosc inca de mic cand colindau ulitele satului in care am copilarit si cred ca asta mi-a usurat comunicarea cu ei. Insa locatia unde Domnul Hristos mi-a deschis o poarta spre evanghelizarea si chemare la mantuire, a inimilor de tigani, este una extrem de dificila, cu mari probleme spirituale si pamantesti. Cand l-am intrebat pe Isus de ce m-a ales si pe mine pt lucrarea aceasta raspunsul a fost pt ca sa ma formez, si simt ca El vrea sa ma puna intr-o lucrare mai mare pe care sincer nu ma simt in putere sa o duc.&nbsp; Mi-a fost dat sa vad si sa cunosc fel de fel de oameni dintre romi de la femei simple pana la barbati tari in cuvinte si fapte. Insa Dumnezeu a pus in grupul cu care merg in slujire oameni cu putere duhovniceasca. E o bucurie implinita sa slujesti alaturi de fratii penticostali, o colaborarea binecuvantata de insusi Dumnezeu spre slava si gloria numelui lui Isus. Prima oara cand am ajuns in locatia unde aveam sa duc cuvantul&nbsp; a fost in curtea unei case modeste, unde toti fratii stateau asezati pe scaune pliante iar copii romi in numar mare, asa cum se intampla de obicei, in casele lor sunt multi copii, stateau cuminti pe o banca unde am primit si eu un loc. Era o seara de noiembrie destul de racoroasa, cand am fost impresionat de prezenta unei surori in varsta. Aceasta a ramas linistita pe scaun pana la sfarsitul serii. La sfarsit nu m-a rabdat inima sa nu o intreb de varsta ei pentru ca aceasta contrasta cu un chip linistit si luminos. Mi-a narturisit ca are 80 de ani, am ramas adanc impresionat sa vad exemplul unui om asa de batran care indura frigul unei seri de dragul lui Hristos si pt vestirea evangheliei. Am vorbit intaia oara despre exemplul femeii care a a spalat picioarele lui Isus&nbsp; cu lacrimi, stiind ca printre tigancile de acolo erau unele fete care aveau un trecut intunecat, subliniind ca Mantuitorul a avut mila de neputintele omenesti si ca El vrea sa te primeasca exact asa cum esti. &nbsp; La sfarsitul unei seri imi amintesc de o batrana femeie care ne-a marturisit impacata ca de cand vine la strangerile noastre inima ei s-a linistit mult fata de timpul cand era tulburata si plangea mereu pt fiica ei plecata in afara tarii. Alta data imi amintesc de o femeie disperata care a venit la mine sa ma roage sa vorbesc cu sotul ei care incepuse sa se poarte rau cu ea. E greu sa faci lucrari de suflet intre oameni cu un cuget asa navalnic ca al tiganilor. &nbsp;Alta data&nbsp; imi amintesc de un copil care plangea din nimic , doar bomboanele pe care i le-am dat l-au linistit facandu-l sa zambeasca. Copiii mici imi sunt cei mai dragi, ei parca nu sunt romi ci copii obisnuiti desi au in ochisori o asa tristete uneori care iti frange inima, le lipsesc multe de la mancare, imbracaminte, rechizite dar poate cel mai mult iubirea delicata pe care o asteapta fiecare copil, si pe care noi oamenii mari nu stim sa o oferim. Lucrarea cu copii ar putea fi una deosebita dar inca nu sa gasit nicio sora care sa doreasca a se ocupa de ei, se pare ca si lipsa unei locatii potrivite este un defect in aceasta privinta. Lipsa asta o poate suplini numai Dumnezeu. Apoi ei se inveselesc imediat ce ii bagi in seama raspund cu un feedback extraordinar. M-am bucurat cand fratii penticostali au venit cu sotiile, copii lor si cu alti membrii din biserica si chiar cu o sora cantareata cu orga intr-o casa asa de saraca cum este cea in care tinem adunarea. Dar in acelasi timp am simtit un fior de tristete&nbsp; pt ca din biserica mea se pare ca nimeni nu a fost interesat de lucrarea asta poate prea greoaie (cu exceptia unui frate deosebit cu care particip la aceasta lucrare). E drept, e nevoie de multa smerenie si putere de concentrare intr-un loc atat de vizitat de demonii care traiesc in oameni dupa natura vietii lor. &nbsp; Apare din nou aceeasi intrebare - oare harul lui Hristos nu este acelasi si pt aceste suflete? 

In &nbsp;unele seri, la sfarsit au fost chemati la Isus cei care au ascultat mesajele si au decis multi sa-si predea viata Domnului primindu-l in suflet ca Mantuitor. Dar dupa aceast raspuns oare de ce anume mai au oamenii nevoie ca sa inceapa sa traiasca cu Dumnezeu si sa doreasca a face botezul in apa?&nbsp; Alta data imi amintesc ca vobeam despre vindecarea pe care Isus a daruit-o orbilor, printre noi fiind 2 femei oarbe, le-am spus ca mi se rupe inima ca nu pot vedea frumustea cu care Dumnezeu a imbracat pamantul, dar ca ochii lor il vor vedea pe Hristos in ceruri in toata stralucirea lui ca Domn si Imparat. Una din aceaste femei doreste sa faca botezul. Exista acceptul unei biserici mari de a construi in locatia de misiune o biserica pentru cresterea sufletelor castigate pt cer si continuarea vindecarii altor suflete impovarate de pacat si vicii. &nbsp; Intr-o seara in care nu am putut tine strangerea saptamanala am mers in vizita la un barbat paralizat la pat, cei din casa s-au bucurat vazandu-ne, ne-am rugat pentru ei impreuna , noi doream sa facem apel celor dornici sa vina la strangere. Stiu ca Satan lupta impotriva acestei lucrari pt ca evanghelia&nbsp; revendica suflete pt cer, si uneori am vazut cum ne sunt zadarnicite lucrurile. Insa peste toate Cel care este Stapan Atotputernic a aranjat treburile ca sa putem continua crestinarea acestor oameni. Ducem evanghelia saracilor din acesta zona dificila a orasului, unii sunt destul de bolnavi, altii nu au ce manca , nu au lemne de foc, noi spunem ca tiganii sunt lenesi, insa acum in zilele acestea de stramtorare pamanteasca nici ei nu au unde sa mai lucreze. Am incercat sa va picur in inimi ceva din patosul acestei lucrari, sperand ca atunci cand veti pleca genunchii in rugaciune veti chema numele Domnului Isus si peste aceasta misiune evanghelica dificila pt oameni insa cu putinta la Dumnezeu. Fie ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de noi toti. &nbsp; Cu dragoste, Vasi <o:p>&nbsp;</o:p>

SMS