Meditație 26 Iulie (3)

„ De aceea, mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor.” Romani 4:16
Avraam n-a devenit parintele tuturor credinciosilor, fiindca a pazit litera Legii, ci datorita faptului ca a trait si a umblat prin credinta. Urmarind relatarea Genesei, putem descoperi ca si Avraam a avut multe greseli. Daca ar fi contat doar pe neprihanirea lui personala, Avraam n-ar fi primit nici o binecuvantare, fiindca a fost un om care a trait aceleasi încercari ca si noi.
Avraam a fost socotit însa neprihanit, prin credinta nu prin fapte. Vorbind despre acest adevar, apostolul Pavel spune: „aceasta credinta i-a fost socotita neprihanire!”
Dupa ce au avut împreuna o cina bogata, Stan Gaede, un tanar de aproape 20 de ani, l-a invitat pe verisorul sau Paul, sa mearga cu masina la o plimbare. În timp însa ce au ajuns pe un drum de tara ce era în constructie, Stan a intrat pe contrasens si s-a lovit frontal cu o masina ce venea din sens opus.
În acel accident, masina lui Stan a fost avariata aproape total, iar el si-a fracturat un picior si cateva coaste. Dupa accident a fost dus imediat la un spital din apropiere si a stat aproape pana spre dimineata în sala de operatie.
Dupa ce s-a trezit din anestezie, Stan a mai ramas înca multe zile în sectia de terapie intensiva, deoarece era înca într-o situatie critica.
În tot acest timp, nimeni nu i-a spus ca verisorul sau Paul, a decedat. De aceea, cand a auzit ca Paul a murit, aceasta veste a venit peste el ca un adevarat soc.
Nu mai voia sa vorbeasca cu nimeni si se întreba mereu si mereu:”de ce oare s-a întamplat acest accident?”
Într-o zi însa în timp ce era în salonul sau din spital, tatal sau l-a anuntat ca parintii lui Paul vor sa-l viziteze. Cand a auzit ca unchiul si matusa sa vin sa-l vada, durerea lui Stan a devenit si mai mare. Aceasta nu era numai o durere fizica, ci o durere adanca a inimii , cauzata de frica, emotii si vinovatie. Din aceasta cauza, nu mai avea saliva, îsi tinea tot timpul gura închisa si numai putea vorbi.
Cand parintii lui Paul au intrat în salon, el nu le-a putut spune nimic, ci i-a privit doar cu ochii plini de lacrimi. Cand s-au apropiat însa de patul lui, parintii lui Paul, au început sa zambeasca. Privindu-i nedumerit, Stan s-a întrebat în inima lui:” cum pot acestia sa zambeasca într-o asa situatie?”
Parintii lui Paul, s-au apropiat însa mai mult, l-au prins de mana si i-au soptit:”Stan; de astazi înainte esti si fiul nostru!”
Din acea zi, oridecateori povestea accidentul prin care a trecut, Stan repeta mereu si mereu:”Acestea sunt cuvintele pe care nu le voi uita niciodata!” Acestea au fost cuvinte de har, rostite în cel mai greu ceas al vietii mele.
Unchiul si matusa mea, mi-au aratat dragostea lor, prin faptul ca nu m-au condamnat pentru ceea ce facusem si mi-au oferit un privilegiu pe care eu nu-l meritam.
Daca prin pacatul savarsit si noi L-am condamnat la moarte pe Domnul Isus, în dragostea Sa, Dumnezeu ne spune si noua astazi:”De astazi înainte, as vrea sa fii fiul Meu!”
Esti gata sa-I primesti oferta?
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc ca nu-mi faci dupa pacatele savarsite, si-mi oferi de a fi copilul Tau în ciuda imperfectiunilor mele. Amin.