Meditație 07 Decembrie

„ Slava lui Dumnezeu în locurile prea înalte, si pace pe pamânt  între oamenii placuti          Lui.” Luca 2:14



Craciunul este vremea când sarbatorim si multumim lui Dumnezeu, ca ni S-a daruit prin Fiul Sau, pentru a ne împlini nevoile pe care le avem.
Am citit recent o întâmplare, care poate fi un bun exemplu a ceea ce înseamna „daruirea de sine.”
În vremurile de început ale istoriei omenirii au trait doua surori care lucrau împreuna aceiasi bucata de pamânt, ce le-a ramas mostenire de la parinti. În fiecare seara când se întorceau de la câmp, ele împarteau  în mod egal tot ceea ce reuseau sa adune în ziua respectiva.
Daca în acea zi adunasera  grâu, orez sau porumb, seara ele împarteau cantitatea pe care o adunasera, câte o jumatate pentru fiecare.
Una dintre surori era singura. Pentru ca nu se maritase, nu mai avea pe nimeni altcineva caruia sa-i poarte de grija în familia ei.Cealalta însa, avea  sot, si multi copii.
Într-o seara dupa ce au împartit ceea ce adunasera, când a ajuns acasa , sora ce nu mai avea pe nimeni în familie, si-a ridicat o mare întrebare. Mustrata ca a luat jumatate din recolta pe care o strânsesera, si-a zis în cugetul ei: „Nu-i  corect sa împartim grâul, porumbul si orezul în parti egale. Eu sunt singura, pe când sora mea mai are pe atâti altii în familia ei carora trebuie sa le poarte de grija !
De aceia, pentru ca sa fie multumita cu ea însasi, a hotarât ca în fiecare noapte sa ia o parte din recolta ce i se cuvenea, si sa o duca în hambarul sorei sale, fara ca aceasta sa stie.
În vreme ce sora care traia singura a actionat crezând ca în acest fel a facut dreptate, si sora maritata a fost cercetata de modul cum îsi împarteau recolta.  Într-o noapte când nu putea sa doarma si-a zis: „nu-i corect cum procedam. Eu am un sot si copii care îmi poarta de grija, dar sora mea nu  are pe nimeni! „ De aceia s-a hotarât ca în timpul noptii sa duca o parte din recolta ce i se cuvenea în hambarul sorei sale.
Multa vreme  cele doua surori n-au putut dezlega minunea pe care o traiau. Desi fiecare împartea o parte din recolta, hambarul fiecareia avea dimineata aceiasi cantitate de recolta ca în timpul serii.
Într-o noapte pentru că una dintre surori a întârzâiat  fata de timpul când obisnuia sa mearga spre hambarul sorei sale, acestea s-au întâlnit  la jumatatea drumului dintre hambare, purtând fiecare masura de recolta pe care voia s-o ofere celeilalte.
În acele momente surorile au înteles care era secretul minunii pe care o traiau. Si-au last jos vasele pline cu recolta pe care voiau s-o duca în hambarul celeilate, s-au îmbratisat si-au numit locul unde s-au întâlnit „pamânt sfânt!”
N-ai vrea ca la aceste sarbatori sa te întâlnesti cu Dumnezeu pe un pamânt sfânt ? Prin Fiul Sau El s-a coborât în lumea noastra ca sa ne aduca binecuvântarile Sale. Tu  cu ce te-ai pregatit sa-i ieşi înainte ?
Când  împartim din ceea ce am capatat , primim înapoi cu aceiasi masura, iar locul unde exista o daruire în dragoste devine un „pamnânt sfânt!”
Rug. Doamne Isuse; pentru ca ani în sir  am trait  pe pamântul secetos al egoismului, ajuta-ma ca la aceste sarbatori sa împart cu cei din jur din binecuvântarile ce mi le-ai oferit, pentru ca sa pot ajunge pe pamântul sfânt al dragostei. Amin