Meditație 11 Octombrie (4)

„ Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba  despre sine o parere mai înalta decât se cuvine; ci sa aiba simtiri  cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta, pecare a împartit-o  Dumnezeu fiecaruia.” Romani 12:3
Un tânar a venit la Domnul Isus si I-a adresat o mare întrebare, începând cu  cuvintele:” Bunule Învatator!” Auzindu-i felul de adresare, cred ca Domnul  Isus a fost mult mai precaut atunci când i-a dat raspunsul, pentruca tânarul  folosise cea mai potrivita afirmatie pentru ca sa flateze pe cineva. Marea problema a acestui tânar se vede însa nu numai din felul adresarii, ci  si din întrebarea propriu-zisa: „Ce bine sa fac, ca sa mostenesc viata  vesnica?”
Urmarind cu atentie întrebarea acestui tânar, putem observa ca intentia lui  nu era de a trai în asa fel ca sa placa lui Dumnezeu, sau pentru a creste  spiritual urmând adevarul, ci el era interesat numai sa vada ce îi mai  trebuie, sau ce îi mai lipseste, pentru ca sa-si asigure viata vesnica prin  eforturi personale.
De ce ma numesti „Bun?” l-a întrebat atunci Domnul. Numai Dumnezeu este  „Bun!” Faptul ca în loc de raspuns, tânarul a fost întâmpinat cu o întrebare,  ar fi trebuit sa-l atentioneze, ca dorinta lui este inadecvata, iar  pretentiile îi sunt prea îndraznete.
Daca nici chiar Domnul Isus nu se poate numi „Bun”; cum poate el sa-si  asume aceasta pretentie? Pentru a-l proba, Domnul Isus îi adreseaza însa o  noua întrebare:” Cunosti poruncile: sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu  furi, sa nu faci o marturisire mincinoasa, sa nu înseli, sa cinstesti pe  tatal tau si pe mama ta?”
Învatatorule; nu numai ca le stiu, dar pe toate acestea le-am si pazit  cu grija din tineretea mea, fara sa fi calcat vreuna dintre ele, a raspuns  tânarul.
Acest raspuns ne face sa credem ca acest tânar ar fi trebuit sa aiba o  aureola de sfânt! Oare sa nu fi mintit niciodata? Nici sa nu fi înselat pe  nimeni? Chiar sa nu fi furat nici un mar pe când era copil?
Declaratia pe care tânarul a facut-o ne arata ca acesta se iubea asa de mult  încât era mândru de sine, fiind încrezator ca poate reusi în orice lucru,  asigurându-si chiar si viata vesnica.
Si astazi întâlnim oameni care pretind ca au atins perfectiunea. Ca buni  crestini, trebuie însa sa fim foarte atenti ca nu cumva sa avem o parere mai înalta  despre noi, decât se cuvine.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa-mi recunosc nevrednicia si sa ma  smeresc înaintea Ta, pentru ca la vremea potrivita, Tu sa ma înalti. Amin.