Meditație 07 Octombrie

„ De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta  voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, înfrânarea; cu  înfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati;  cu dragostea de frati, iubirea de oameni.” I Petru 1: 5-7
Pericolul care ne pândeste atunci când actionam fiind plini de mânie, este  ca în aceasta stare lucram fara întelepciune si facem multe greseli.
Am citit recent despre un fermier care într-o zi a mers cu calul sau sa  praseasca cu prasitoarea, lanul de porumb pe care îl semanase.
În timp ce-si prasea porumbul, a vazut însa un soricel care alerga printre  rânduri. Când l-a vazut, fermierul s-a umplut de mânie. În acele momente a  început sa se gândeasca la cât de mult a trebuit sa lucreze pentru a ara  pamântul si a-l curata de pietre. Si-a amintit apoi cât de greu a fost la  semanat si ce mult a asteptat ca porumbul sa încolteasca si sa creasca.
Pentru ca se gândea ca acel soricel pâna la vremea recoltatului se va  înmulti si-i va distruge recolta, a încercat sa-l prinda.
De aceea a luat repede biciul si-a încercat sa-l loveasca. Soarecele a  alergat însa de pe un rând pe altul cautând un loc unde sa se ascunda. Plin  de mânie ca nu l-a nimerit din prima lovitura, fermierul a început sa  loveasca în dreapta si-n stânga, fara sa mai tina cont de ceea ce se  întâmpla.
Dupa multe încercari nereusite, într-un sfârsit, fermierul a ajuns sa  nimereasca si soarecele si sa-l omoare. Când însa s-a potolit din mânie si  s-a uitat la ogor, a observat ca a distrus aproape 20 de ari de cultura de  porumb, pentru a omorâ un soricel care în tot sezonul ar fi mâncat doar trei  stiuleti.
Pentru ca mânia poate descatusa o forta deosebita în viata noastra,  determinându-ne spre cele mai neasteptate actiuni si reactii, trebuie sa o  pastram sub control.



Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca în momentele de mânie sa nu-mi pierd  cumpatul, pentru ca în fiecare moment al vietii, sa actionez cu întelepciune.