BBCode: [url=/meditatie/id/1829-20-septembrie-4]20 Septembrie (4)[/url]
„ Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se înspaimânte.” Ioan 14:27
James Moore a povestit o întâmplare deosebita pe care a trait-o în copilarie. Pe când avea numai 5 ani, a mers s-o viziteze pe bunica sa ce locuia în apropiere. În seara aceleiasi zile pe când se pregatea sa se întoarca acasa s-a stârnit o furtuna puternica. Îngrijorata de aceasta situatie bunica sa l-a întrebat: „Cum o sa mai ajungi acasa, pe-o astfel de vreme James?” Pentru ca nu stia ce sa-i raspunda, baiatul s-a uitat tinta la bunica lui si a ridicat usor din umeri.
În acele momente însa, usa casei bunicii s-a deschis, iar tatal lui James a aparut în prag. Plin de bucurie, James care a gasit raspunsul la întrebare, i-a raspuns atunci bunicii: „Tata a venit sa ma duca acasa!”
Afara, furtuna se întetise si mai tare. Ploaia cadea fara contenire, iar tunetele si fulgerele parca nu se mai opreau. Pentru ca se înnoptase deja, atmosfera era si mai înfricosatoare. Tatal lui James care era îmbracat cu o pelerina de ploaie ce-i atârna pâna în pamânt, l-a cuprins însa pe fiul sau de umeri, si când erau gata sa paraseasca casa bunicii i-a zis:” Fiule; vino aici!” Si l-a acoperit cu pelerina.
“Chiar daca vântul sufla cu putere si ploua necontenit, iar de sub pelerina nu putem sa vad nimic, atunci când am iesit afara în ploaie nu mi-a mai fost frica; a povestit James mai târziu, pentru ca stiam ca tatal meu poate sa vada unde mergem. Mie nu-mi ramasese decât sa ma încred deplin, sa ramân sub pelerina si sa merg înspre acolo unde el ma conduce. Pasind în acest fel, numai dupa cîteva minute, când tatal si-a desfacut pelerina, eram deja acasa!
Când trecem prin furtunile vietii, daca ne vom încrede deplin în Domnul si-L vom urma cu credinciosie, El ne va acoperi cu mantaua dragostei Lui. Si chiar daca uneori nu stim unde mergem, atunci când ochii nostri se vor deschide, vom constata ca am ajuns acasa. Rugaciune: Doamne Dumnezeule; Îti multumesc ca în mijlocul furtunii gasesc o pace deplina în Tine si mergând pe urmele Tale, ajung totdeauna acasa. Amin.