Meditație 18 Septembrie (4)

„Doamne; i-a raspuns Petru, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe  ape.” „Vino!” I-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie si a început sa  umble pe ape ca sa mearga la Isus.”Matei 14:28-29
Cînd apostolul Petru L-a vazut pe Domnul Isus umblînd pe ape, i-a cerut : „  Doamne daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Credinta a  început sa-l miste pe Petru înlãuntru si a înteles ca poate sa faca  lucrurile pe care Domnul Isus i le cere. De aceea a fost gata chiar sa calce  alaturi de barca.
Tot ceea ce astepta, era însa cuvîntul invitatiei Domnului! Atunci când  Domnul i-a zis „Vino!” el era deja pregatit pentru a face primul pas.
Pentru acest prim pas cred ca Petru nu s-a gîndit însa îndeajuns. Era  reactia entuziasmului si-a aventurii. Atunci însa când a mai facut înca un  pas, acesta a fost un moment de triumf; era victoria credintei!
Pentru ca n-a mai continuat calatoria pe apa în acelasi fel, si la urmatorul  pas a intervenit îndoiala, Petru s-a afundat în valuri si avea nevoie de  ajutorul Domnului. Cu toate acestea însa el si-a asumat riscul. A pornit cu  credinta pe care o avea, trecînd la actiune.
Credinta implica aventurarea noastra spre înafara, motivându-ne sa facem  lucruri pe care nici nu le-am visat, cu nadejdea ca la vremea potrivita  Dumnezeu ne va da ajutorul.
Credinta nu este numai o încredere pasiva, care asteapta ajutorul lui  Dumnezeu atunci cînd ne afundam, ci este un proces activ, de traire a unei  vieti plenare, în mijlocul unor noi circumstante si provocari. Numai prin  credinta putem merge în locuri unde n-am mai mers, putem iubi pe oamenii pe  care nu i-am mai iubit, ascultând si împlinind ceea ce Mîntuitorul ne spune!
 Rugaciune:  Dumnezeul Dragostei; ajuta-ma sa actionez prin credinta, pasind înafara,  pentru a-i ajuta si a-i sluji pe acei la care nici nu m-am gândit. Amin.