Meditație 01 Septembrie

„ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit bun , va primi  cununa vietii , pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:12
Cel mai sigur mod de-a birui ispita, este sa fugi din calea ei!
Într-o veche legenda indiana, se povesteste ca pentru a dovedi ca este  barbat, fiecare indian trebuia sa petreaca un timp singur în mijlocul  padurii.
Când a ajuns la acest test al maturitatii, un tânar a mers în mijlocul  padurii ca sa înfrunte toate pericolele cu care se putea întâlni. Dupa o  vreme însa, tânarul si-a zis: „acest loc nu este destul de provocator  pentru mine; de aceea când si-a ridicat ochii si a vazut muntii plini de  zapada a hotarât sa mearga sa-i cucereasca.
Acela este locul unde îmi voi putea dovedi barbatia; si-a zis el, si si-a  încarcat toate bagajele pe care le avea pe bivoli. Când a ajuns la locul  unde bivolii nu mai puteau sa înainteze, tânarul si-a luat numai lucrurile  de care avea stricta nevoie si s-a catarat pe stânci si pe ghetari pâna ce a  ajuns pe crestele cele mai înalte.
Stând asezat pe coama uneia dintre ele, tânarul a reusit sa priveasca pâna  departe în zari ca de pe acoperisul lumii. În acele momente când inima îi era  plina de mândrie, datorita reusitei sale, a auzit un fosnet venind de  undeva de la picioarele sale.
Privind cu mai mare atentie, tânarul a vazut un sarpe care a început sa  vorbeasca spunându-i: Am ratacit drumul si am ajuns aici unde mor de frig si  nu gasesc nimic de mâncare. N-ai vrea sa ma lasi sa intru sub camasa ta si  sa ma încolacesc în jurul brâului tau, ca astfel sa ajung din nou în vale ?
Nu; i-a raspuns tânarul. Esti un sarpe cu clopotei, al carui venin este  foarte puternic. Daca te pun sub camasa ma vei musca, si numai o picatura  din veninul tau m-ar omori!
Nu; i-a raspuns sarpele. Cu tine ma voi purta altfel. Numai ajuta-ma sa  ajung în vale si nu-ti voi face nici un rau. Desi tânarul a sovait pentru o  vreme, sarpele a continuat cu si mai mari insistente si promisiuni.
Înduplecat de atâta staruinta, tânarul a luat sarpele si la pus în sân.  Dupa ce acesta s-a încolacit în jurul brâului, tânarul l-a dus pâna în vale.  În timp însa ce coborau, sarpele s-a încalzit, s-a înzdravenit si i s-a  facut foame.
De aceea când au ajuns în mijlocul padurii si tânarul l-a asezat cu gingasie  în iarba, sarpele parca trezit din somn, s-a încolacit în jurul piciorului  tânarului si l-a muscat de mai multe ori. Oh nu se poate asa ceva; i-a spus  tânarul de mai multe ori. Mi-ai promis ca nu-mi vei face nimic atunci cânt  te-am luat de pe munte! De ce te-ai razgândit?
Este adevarat ca ti-am promis; i-a raspuns sarpele. Dar tu nu trebuia sa ma  pui în sân, pentru ca ai stiut de la început cine sunt. Acum când mi s-a  facut foame, cum puteam sa pierd un asa ospat? Nevegherea tânarului l-a  facut nu numai sa pierda testul barbatiei, ci chiar sa-si piarda viata,  pentru ca n-a evaluat corect pericolul si s-a încrezut în promisiuni  desarte.
Daca nu vrei sa fii muscat de sarpele pacatului, nu lua ispita în sân.  Fugi cât de departe poti de orice promisiune falsa si nu vei fi înfrânt.
Rugaciune: Doamne Isuse; nu ma lasa sa ajung în locul unde ispita are cea mai mare  putere, si iarta-ma pentru vremea în care si eu am glumit cu pacatul. Amin.