Meditație 27 August

„ Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: ”cine iubeste pe Dumnezeu,  iubeste si pe fratele sau.” I Ioan 4:21
Evanghelistul Luca a descries copilaria Domnului Isus, folosind doar câteva  cuvinte. Chiar la începutul evangheliei care îi poarta numele , el a spus :  ” ….Pruncul crestea,si se întarea:era plin de întelepciune, si harul lui  Dumnezeu era peste El.”
Dupa ce parintii sfinti au ispravit tot ceea ce a poruncit Legea Domnului  pentru prunc, acestia s-au întors în Nazaret si cu siguranta ca si-au  continuat viata, asemenea celorlaLti concetateni.
Dupa toate cele petrecute la nasterea Mântuitorului si în primele lui zile  de viata în mijlocul lumii, mã întreb: „oare ce-o fi crezut Maria ,  mama Domnului despre acest prunc în inima ei ?” Cred ca în momentele ei de  liniste s-o fi întrebat de multe ori:”Ce va fi oare cu acest copil ?” Ce  evenimente îmi va mai rezerva viata, sa traiesc împreuna cu El?”
N-as vrea sa întelegeti ca pun la îndoiala faptul ca în copilarie Domnul  Isus a fost un copil obisnuit, dar cred ca mama lui stia deja ca fiul ei  este un copil special.
Chiar daca au fost si momente când Domnul Isus a plâns, sau în joaca a  facut lucruri nastrusnice, specifice copilariei, Maria stia deja ca El nu va  ajunge niciodata sa fie un copil rau.
În una dintre cartile sale, Ron Lee Dunman, prezinta experientele traite de  doi oameni care au fost dedicati slujirii altarului, chiar din copilarie.
Unul dintre ei s-a nascut în anul 1892 în Estul Europei, iar celalalt s-a  nascut cu doar trei ani mai târziu într-un orasel din Illinois. Desi au  trait la distante asa de mari unul fata de celalat si în lumi diferite din  punct de vedere social, cei doi copii au avut experiente similare. Fiecare  dintre ei a avut oportunitatea de assista preotul din comunitatea locala în  slujbele de la altar chiar din frageda copilarie.
Într-o zi , s-a întâmplat însa ca în momentul în care aduceau cupa cu vin  pentru împartasanie, ambii copii sa verse cupa pe covorul din fata  altarului.
În momentulîn care preotul din Estul Europei, a vazut pata rosie lasata de  vin pe covor, l-a lovit pe copilul ce slujea la altar cu putere cu palma  peste obraz, spunându-i: „Pleaca de aici ! Sa nu mai intri niciodata în  biserica, pentru ca nu esti vrednic de slujba preotiei!”
Plin de durere Iosif Brot Tito, a parasit altarul si a ajuns un mare ateu  comunist. Iar numai dupa câtiva ani, a ajuns sa fie un mare dictator si a  condus Iugoslavia cu mâna de fier între anii 1943-1980.
Preotul din Illinois însa, când a vazut pata lasata de vinul varsat din  potir pe covorul din fata altarului, s-a plecat pe genunchi lânga copil,  si-a început s-o stearga spunând: „ Nu-i nici o problema fiule!” Când o  sa cresti mare si o sa ajungi un preot vestit, o sa-ti aduci aminte de acest  incident si de faptul ca atunci când ti-ai început ucenicia, nu erai în  stare nici sa porti potirul cu vin!”
Acel copil a crescut si a ajuns cel mai iubit episcop din Illinois. Ceea  ce a facut ca în experiente similare sa se ajunga la rezultate atât de  diferite, a fost modul în care cei doi copii, au fost tratati atunci când  au gresit.
Pentru ca fiecare dintre noi avem nevoie de dragoste, acceptare si apreciere  atunci când gresim, haidem ca în aceasta zi sa-i iertam pe cei din jurul  nostru , indiferent de greselile pe care le fac.
Rugaciune: Dumnezeul Dragostei ; ajuta-ma sa nu raspund cu rautate celor ce îmi  gresesc, ci sa-i accept în dragoste, iertându-i dupa cum si Tu m-ai iertat.  Amin.