Meditație 02 August (3)

„ Atunci ucenicul pe care-l îl iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!”  Când a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a încins,  caci era dezbracat, si s-a aruncat în mare.” Ioan 21:7
În timpul slujbei dintr-o biserica, pastorul a observat pe unul dintre  membrii sai având rani pe ambele urechi. Ce ti s-a întâmplat ? l-a întrebat  pastorul la sfârsitul predicii.
Pãi; a raspuns enoriasul: ieri dupa amiaza eram asezat în fotoliu si  urmaream foarte atent meciul de fotbal al echipei mele favorite. În acest  timp sotia mea calca rufele pe masa de calcat de lânga fotoliu. În timpul  meciului, ea a iesit însa din camera si a împins masa în asa fel, încât  fierul de calcat a ajuns foarte aproape de telefon.
Nu dupa multa vreme, acesta a sunat. În acele momente , fara sa-mi dezlipesc  ochii de la televizor, am încercat sa ridic receptorul, dar am luat si am  dus la ureche, fierul de calcat!
Dupa ce a murmurat ceva ce n-a putut fi înteles, pastorul a continuat,  întrebând:” cum se face atunci ca si cealata ureche îti este arsa?”
Sa vedeti ce s-a întâmplat; i-a raspuns iarasi enoriasul. Nmai ce am  asezat fierul de calcat pe suportul sau si nenorocitul acela a sunat din  nou!
Desi ne amuzam de aceasta întâmplare, putem spune: „iata un om care era cu  adevarat concentrat spre ceva. „ Era asa de preocupat sa vada meciul ,  încât nici nu-si mai da seama ce face!”
În versetul biblic de astazi, ne este subliniat faptul ca ucenicii Domnului  Isus si-au pierdut tinta. Erau confuzi si nu mai stiau ce sa creada despre  tot ceea ce li se întâmpla.
Pentru ca în ultima vreme au trecut prin multe evenimente neasteptate ,  acestia si-au luat o pauza si au plecat la pescuit. Aici însa au ajuns la  cel mai de jos punct al vietii lor.
Dupa ce au parasit tot ceea ce aveau, si trei ani si jumatate l-au urmat pe  Hrstos, cu numai câteva zile înainte, Cel în care si-au pus toata nadejdea,  a fost rastignit între doi tâlhari, murind ca oricare alt criminal. Cu  siguranta ca îsi ziceau în inimle lor: „tot efortul si toata jertfa, a fost  degeaba!”
Nu stiu daca am avea cuvinte îndeajuns sa putem descrie toata durerea si  dezamagirea pe care o traiau.Desi unele dintre femeile din grupul lor, care  au mers la mormânt în dimineata Invierii, le-au marturisit ca L-au vazut pe  Domnul înviat, spusele lor erau prea de tot, pentru ca sa poata fi crezute.
Chiar si atunci când Domnul S-a aratat în mijlocul lor, înca nu puteau sa  creada daca ceea ce vazusera era vis sau realitate. De aceea în acele  momente când se luptau cu dezamagirea si cu emotiile cauzate de noile stiri,  propunerea lui Petru de a merge la peste, li s-a parut cea mai potrivita  optiune.
Entuziasmati de aceasta invitatie, ucenicii au pescuit toata noaptea, dar  fara sa prinda nimic. În acele momente însa când se îngâna ziua cu noaptea,  iar în sufletul lor dezamagirea ajunsese la culme, ridicându-si ochii au  vazut pe tarm un necunoscut care i-a întrebat:” aveti ceva de mâncare?”
Nu; i-au rapuns ei, continuându-si pescuitul, pentru a evita o alta  întrebare. „Aruncati mreaja în partea dreapta a corabiei; si veti gasi! a  continuat strainul.
Dupa ce au aruncat mreaja asa cum au fost îndemnati, ucenicii n-o mai puteau  trage spre corabie de multimea pestilor pe care îi prinsesera. În acele  momente, Ioan i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Cine altcineva poate sa  aiba autoritate asupra barcii, asupra marii si asupra pestilor?
Aruncându-se în valuri si înotând spre tarm, Petru a descoperit ca Ioan nu  se înselase. Cel care venise sa-i întâlneasca la Marea Galileei, era Domnul!
Care sunt lucrurile asupra carora ti-ai îndreptat atentia astazi? Nu cumva  focalizându-te pe evenimente ai ajuns dezamagit, frustrat si plin de teama?  Ridica-ti însa ochii credintei si priveste sa vezi ca pe tarmul situatiei  cu care te confrunti, este Domnul!



Rugaciune: Doamne Isuse; nu lasa ca vreun lucru din aceasta lume sa-mi atraga  privirea si sa ma împiedice de-a Te vedea si-a Te urma în orice vreme. Amin.