Meditație 21 Iulie (3)

„Isus a plecat cu ei ; dar nu era departe de casa , când sutasul a trimis  la El pe niste prieteni sa-I spuna:”Doamne , nu Te mai osteni atâta,  pentruca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamântul meu. De aceea nici nu  m-am socotit vrednic sa vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu  va fi tamaduit. Caci si eu, care sânt sub stapânirea altuia, am sub mine  ostasi. Si zic unuia: ” Du-te!” si se duce;a  ltuia:” Vino!” si vine; si  robului meu:”Fa cutare lucru!” si-l face.
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a întors spre  norodul , care mergea dupa El, si-a zis:” Va spun ca nici chiar în Israel  n-am gasit o credinta atât de mare.” Luca 7:6-9
Sutasul roman despre care vorbeste pasajul biblic de astazi a fost nu  numai un om smerit, dar si un om al credintei. Pentru ca nu se simtea  vrednic ca Domnul Isus sa-i calce pragul, a trimis niste prieteni care sa-I  spuna:”nu te mai deranja sa ajungi pâna în casa mea. Zi numai un cuvânt si  robul meu se va tamadui!”
Ati înteles ce-a vrut sa spuna de fapt acel ofiter roman? „Doamne; pentru  Tine este deajuns numai un cuvânt si robul meu se va face bine!” Dupa ce  Domnul Isus a auzit acest mesaj, evanghelistul Luca ne spune ca Domnul s-a  mirat si-a spus multimii care îl urma: ”Nici chiar în Israel n-am gasit o  credinta asa de mare!”
Un crestin adevarat va conta întotdeauna pe Cuvântul Domnului, având  încredere deplina ca ceea ce El spune, se va împlini întocmai.
Am auzit o întâmplare traita de doi tineri proaspat casatoriti, care s-au  mutat în casa lor. În prima dimineata petrecuta împreuna, sotia si-a dat  toate silintele sa-i pregateasca sotului sau primul mic dejun.Dar dupa ce  proaspatul sot a mâncat ce i se pregatise, a exclamat :” bun; dar nu-i asa  cum pregatea mama!”
Dezamagita de acest raspuns, în urmatoarea dimineata, sotia cu si mai mare  grija a pregatit totul, pentru ca sotul ei sa fie multumit. Dar si de  aceasta data dupa ce a servit micul dejun, sotul a privit-o în ochi  spunându-i: „este mult mai bine; dar înca nu-i asa cum pregatea mama!”
Acest lucru s-a întâmplat în mai multe dimineti la rând. Desi de fiecare  data sotia încerca sa pregateasca cel mai gustos si atractiv mic dejun , de  fiecare data însa auzea aceleasi cuvinte:” Nu-i asa cum îl pregatea mama!”
Din pricina acestor critici si a lipsei de apreciere, în urmatoarea  dimineata, tânara sotie a ajuns la exasperare. De aceea în mod deliberat a  pregatit ouale pâna ce le-a ars, a prajit slanina pâna ce s-a facut neagra,  iar din pâinea din toster iesea fum. Pentru ca în cafea n-a pus nici zahar  si nici lapte, aceasta era imposibil de baut.
Dupa ce le-a pus pe toate într-o farfurie si le-a asezat pe masa, sotul ei  s-a asezat sa manânce. Dupa ce acesta a terminat, când sotia se astepta sa  primeasca cele mai aspre reprosuri, acesta s-a întors spre ea deplin  satisfacut spunându-i:” În sfârsit ai reusit sa pregatesti un mic dejun asa  cum îl pregatea mama!” De ce ti-au trebuit atâtea zile?
Stim cu adevarat ce asteptam de la cei din jurul nostru? Sunt aceste  asteptari doar pretentii personale, sau sau lucruri dupa voia lui  Dumnezeu?
Pentru ca sutasul roman avea asteptari mari de la Domnul Isus si acestea  erau dupa voia lui Dumnezeu, i s-a facut dupa masura credintei.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa traiesc prin credinta, pentru ca în  viata de fiecare zi sa împlinesc numai ceea ce Tu astepti. Amin.