Meditație 16 Iunie (4)

„ A doua zi dimineata, pe când era înca întuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus într-un loc pustiu si Se ruga acolo.” Marcu 1:35
Se pare ca în aceasta lume avem un motto nescris, care spune: „ cu cât avem mai mult de lucru, cu atât suntem mai fericiti!” Din aceasta cauza, cautam sa fim tot mai ocupati .
Evanghelistul Marcu, ne spune ca a doua zi, dis de dimineata, la usa casei lui Simon, s-au adunat toti oamenii din cetatea în care el locuia. Acestia Il cautau pe Domnul Isus, asteptând ca El sa -i vindece pe cei bolnavi din familiile lor. Cred ca acesti oameni erau foarte obositi. Ei au ajuns acasa seara foarte târziu, dupa ce toata ziua, L-au ascultat pe Domnul. Si apoi s-au sculat foarte devreme, purtându-i împreuna cu ei si pe cei bolnavi.
Desi erau atâtea nevoi si o asa de mare urgenta pentru a fi împlinite, în acele momente, Domnul Isus era de negasit. El a mers în locuri pustii, probabil într-un loc unde era foarte greu de ajuns, pentru ca sa se roage.
Aceasta atitudine, ne arata ca Domnul care S-a daruit asa de mult altora, avea nevoie si El de un timp de singuratate cu Dumnezeu, în care sa fie întarit. Pentru ca celui ce i se cere sa daruie, trebuie sa aiba si el un timp în care sa primeasca.
Acest fapt este valabil si pentru noi. De aceea trebuie sa avem un timp în care sa ne retragem din mijlocul multimii, sa lasam responsabilitatile ce asteapta sa fie împlinite, pentru a sta de vorba cu Dumnezeu si pentru a fi întariti, ca sa putem înainta prin provocarile vietii.
Un predicator a povestit ca odata l-a întâlnit un pescar, care l-a condamnat spunându-i: „ de ce-ti pierzi timpul, vorbind despre un Dumnezeu, care nu exista?” Eu L-am pus la încercare pe Dumnezeu, în cele mai grele momente ale vietii mele, si nu mi-a dat nici un raspuns!
Dar ce s-a întâmplat; l-a întrebat predicatorul?
Iarna trecuta, am mers sa pescuiesc la copca undeva în Alaska, într-o zona situata la mare distanta de orice localitate.
În timp ce pescuiam, s-a stârnit un vânt foarte puternic si a început sa ninga si sa viscoleasca abundent. Pentru ca nu mai stiam încotro este primul sat, si nu se mai vedea nimic din cauza ninsorii, am îngenunchiat si m-am rugat cerându-i lui Dumnezeu, daca exista, sa faca un semn pentru mine si sa opreasca ninsoarea.
Si Dumnezeu n-a intervenit; l-a întrebat atunci pastorul?
N-a miscat nici un deget; i-a raspuns pescarul. Ba dimpotriva; vântul a început si mai tare!
Dar cum ai scapat cu viata; a continuat pastorul?
În acele momente, asa de nicaieri, a venit un eschimos, care m-a condus pâna la cel mai apropiat sat! Si asta nu-i o minune; l-a întrebat pastorul?
Ba da; i-a raspuns pescarul, dar nu asa cum am asteptat-o eu!
Aceleasi lucruri credeau probabil în inimile lor si toti cei ce au venit la Domnul Isus cu bolnavii lor. Ei asteptau mai multe vindecari, iar Domnul i-a lasat fara raspuns, plecând în alta parte! Mai este El Dumnezeu atotputernic daca nu le-a raspuns asa cum ei s-au asteptat?
Da; Domnul avea aceeasi putere, numai ca acum aceasta era exprimata prin alte slujiri!
Si în viata noastra pot fi momente când consideram ca rugaciunile nu ne mai sunt ascultate, pentru ca nu primim raspunsul pe care îl asteptam. Sa nu uitam însa ca si în acele momente, rugaciunile au un raspuns, iar acesta poate fi „NU”!
Cunoscând acest fapt, n-ar trebui sa asteptam sa ni se întâmple numai ceea ce noi dorim, ci ar trebui sa fim gata sa primim si raspunsul pe care Domnul ni-l pregateste.



Rugaciune: Doamne Isuse; pentru ca raspunsul Tau este cel mai potrivit pentru rugaciunile si nevoile mele, ajuta-ma sa-l accept prin credinta, spunând întotdeauna: „faca-se voia Ta!” Amin.