Meditație 12 Martie (3)

“Ma tem ca la venirea mea la voi, sa nu ma smereasca din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, si sa trebuiasca sa plang  pe multi din cei ce au pacatuit mai înainte, si nu s-au pocait de necuratia, curvia si spurcaciunile, pe care le-au facut.” 2 Corinteni 12:21
Locuitorii dintr-un orasel din Noua Anglie au ajuns la exasperare din cauza deselor conflicte care apareau între ei. Pentru ca în multe situatii, apareau mari certuri între vecini, chiar din cele mai neînsemnate lucruri. O delegatie a locuitorilor acestui oras, a mers la un pastor întelept, pentru a-i cere sfatul.
Încercând sa rezolve problema lor, dupa ce i-a ascultat, pastorul a cerut un timp de gândire, asigurându-i ca le va trimite în scris raspunsul sau. Dupa numai câteva zile, pastorul s-a asezat la birou si le-a scris acestora o scrisoare plina de sfaturi care sa asigure împacarea celor ce traiau în vrajmasie. În acelasi timp însa, pastorul a scris si o scrisoare catre un bun prieten, care crestea animale.Pentru ca stia ca acesta are mari probleme cu un bivol, i-a dat si lui multe sfaturi, ca sa-l ajute  a-l îmblânzi.
Când a terminat de scris scrisorile, pastorul a chemat doi curieri, rugându-i sa le duca la destinatie. Neatent însa, a încurcat scrisorile, scrisoarea pe care intentiona sa o trimita prietenului sau fermier, a trimis-o catre delegatia orasului vecin, iar scrisoarea adresata celor din orasul învrajbit a trimis-o prietenului sau.
Când cei din delegatia orasului învrajbit au primit scrisoarea, i-au adunat pe toti cei ce aveau certuri cu vecinii lor, si-au început sa  le citeasca sfaturile pastorului. În scrisoarea sa pastorul le-a spus : “stiu ca va este foarte greu sa îmblânziti o fiara salbatica, dar pentru a reusi, aveti grija sa asezati tarcul în care este tinuta, cât mai departe de voi. Fixati apoi gardul sapând adânc în pamânt, pentru ca sa nu mai poata fi darâmat.
Când veti lucra pamântul aveti grija sa lasati brazda cât mai adânca, pentru ca muncind din greu, acest bivol furios, sa nu mai aiba putere de a va ataca. Dupa aceea, semanati o samânta buna în tarina voastra, pliviti buruienile care apar si veti avea astfel o recolta bogata. Celelalte lucruri vi le voi spune mai în detaliu, atunci când ne vom întâlni.
Când oamenii din orasul învrajbit au auzit mesajul pastorului, au fost foarte încurcati, pentru ca nu-i puteau deslusi întelesul. La un moment dat însa, unul din multime a luat cuvântul si a zis: „cu siguranta ca pastorul care este obisnuit cu Cuvântul lui Dumnezeu, ne-a trimis un raspuns figurat. De aceea, el a interpretat scrisoarea, spunând ca  atunci când pastorul ne-a vorbit de garduri bine fixate, s-a referit la  normele si regulile pe care ar trebui sa le pastram. De atâta vreme între noi nu mai exista disciplina, pentru ca fiecare calca regulile de buna convietuire.
Prin a face o aratura adânca, întelegem un alt mod de-a spune sa ne  înnoim viata si sa ne deschidem inima pentru a primi samânta buna a  dragostei si a Cuvântului lui Dumnezeu. Ca sa scoatem buruienile trebuie sa avem întelepciune pentru a deosebi binele de rau si sa nu mai lasam  vreo bârfa sa ne antreneze în conflicte.
Cât priveste acel „bivol fioros”, cu siguranta ca aceasta este o referire la diavol, pe care trebuie sa-l tinem cât mai departe de noi, pentru ca  nu cumva sa ne mai tulbure!
Dupa ce au auzit acesta interpretare, oamenii acelui oras au fost asa de miscati, încât au început sa-si marturiseasca pacatele, sa se pocaiasca si sa traiasca în armonie, respectând Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru ca si-au deschis inimile si au acceptat dragostea lui Dumnezeu în viata lor, între locuitorii orasului a început sa domneasca o pace deplina, care a asigurat un mediu propice pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Acesta întâmplare ne arata ca Dumnezeu poate folosi uneori si un raspuns neadecvat pentru împlinirea planurilor Sale, iar acolo unde este pocainta, Dumnezeu ofera binecuvântarea împacarii.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa pot trai în pace cu toti oamenii, pentru ca sa pot demonstra astfel dragostea Ta. Amin.