Meditație 06 Noiembrie (4)

<span style="font-weight: bold">„ Isus a zis: Adevarat va spun, ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decât toti ceilalti; caci toti acestia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din saracia ei, tot ce mai avea ca sa traiasca .” Luca 21:3-4 </span><br style="font-weight: bold" />

Într-o zi, Domnul Isus i-a urmarit pe bogatii vremii ce aruncau multe daruri în visteria templului. Printre acestia El a zarit si o vaduva foarte saraca, care a adus la Casa Domnului doar doi banuti. Observând sacrificiul acestei vaduve, Domnul Isus a facut o declaratie surprinzatoare : „adevarat va spun, ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decât toti ceilalti!”
Prin aceste cuvinte, Domnul Isus a facut o evaluare neasteptata cu privire la masura jertfei acestei vaduve. Jertfa ei din punct de vedere al valorii materiale nu însemna nimic, dar din punct de vedere al masurii dragostei si-al credintei exprimate, valora mai mult decât tot ceea ce ceilalti oferisera.
În traducerea King James, titlul acestui pasaj este supranumit :”obolul vaduvei!” În legatura cu acest sacrificiu, scriitoarea americana Angela Akers, a povestit o întâmplare interesanta: În timp ce astepta decolarea avionului cu care urma sa calatoresca spre Chicago, ea a început sa rasfoiasca un catalog cu produse pe care le puteai procura direct din avion. Produsele erau însa foarte scumpe, accesibile doar celor cu foarte multi bani în buzunar.
Chiar daca nu intentiona sa cumpere ceva, scriitoarea a început sa  examineze cu mare atentie fiecare produs în parte. La un moment dat  în timp ce urmarea giuvaerele, privirea i-a fost atrasa de un lantisor ce purta numele „ obolul vaduvei!”
Cred ca nu glumesc atunci când folosesc aceasta numire, si-a zis scriitoarea! De aceea a citit prezentarea acelui medalion cu si mai mare atentie. Prin explicatiile prezentate a înteles ca niste bijutieri au turnat în bronz acea moneda fara valoare din timpul  Domnului Isus, dupa care au aurit-o si au atârnat-o de un lantisor foarte fin din aur de 14 karate.
Prin aceste operatii, moneda lipsita de importanta, a capatat în mâinile bijutierului o mare valoare.
Nu stiu daca atunci când a apreciat sacrificiul vaduvei, Domnul Isus s-a gândit la acesti banuti auriti, dar stiu bine ca El a avut în vedere inima aceleia care i-a daruit. Banutii au avut valoare nu datorita aurului de 14 karate cu care au fost poleiti mai târziu, ci datorita faptului ca acestia exprimau credinta si dragostea unei inimi care s-a daruit Domnului în întregime.
<span style="font-weight: bold">Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa-mi pastrez o inima curata si sa te slujesc cu dragoste si daruire, pentru ca înaintea Ta si jertfa mea  sa fie de mare pret. Amin. </span>