Meditație 4 APRILIE - O VIATĂ SFINŢITĂ

-”Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră” (1 Tesaloniceni 4:3)-
Cuvântul “sfinţire” înseamnă “a fi pus deoparte” pentru un scop special. Să ne uităm la cor­tul Vechiului Testament: “Să faci un lighean din aramă … în el Aaron şi fiii lui îşi vor spăla mâinile şi picioarele acolo … ca să aducă Domnului jertfe” (Exod 30:18-20). De ce să-şi spele mâinile şi picioarele? Pentru că mâinile vorbesc de faptele noastre, iar picioarele vorbesc de umblarea noas­tră, şi ele trebuie curăţite în fiecare zi. Psalmistul spune: “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu” (Psalmul 15:1-2). Pavel arată următoarele: “într-o casă mare nu sunt numai vase din aur şi din argint, ci şi din lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară” (2 Timotei 2:20). Acest lucru nu se referă la mântuire; în calitate de creştin, deja eşti în casă. Nu, el vorbeşte de curăţirea faptelor noastre pentru ca Dumnezeu să ne poată folosi pentru lucruri de cinste! Dacă umbli cu Dumnezeu de multă vreme. El cere un grad mai mare de dedicare!
AW Toyer scrie: “Gândeşte-te la oamenii care se regăsesc în tradiţii religioase. Ei descoperă o serie de lucruri despre ei înşişi. Ei descoperă că devin mai bătrâni, dar nu şi mai sfinţi. Timpul este duşmanul lor, nu prietenul lor… anul trecut nu erau mai bine decât au fost cu un an înainte”. Oswald Chambers scrie: “Devin eu din ce în ce mai îndră­gostit de Dumnezeu ca de un Dumnezeu sfânt sau am eu concepţia unui om amabil care spune: “Ei bine, păcatul nu contează prea mult?” Da, este adevărat, harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul. Dar: “Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).