Meditație 05 August

„ Fratilor, voi a-ti fost chemati la slobozenie . Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamînteasca , ci slujiti-va unii altora în dragoste „ Gal. 5 :13
Întoarcerea la Hristos, pentru multi dintre crestinii din Galatia, a produs o schimbare radicala. Cei mai multi dintre ei au crescut în familii de evrei. În aceste familii, religia arvea un rol important si determinativ pentru viata. Pentru un evreu, totul este structurat si în ordine.Fiecare lucru este însotit de anumite reguli ceremoniale, iar din fiecare, evreul trebuia sa aduca zeciuiala. Totul era numarat si pastrat într-o evidenta permanenta.
Libertatea crestina pe multi dintre acestia i-a terifiat. Într-un anume sens acesta libertate i-a facut sa se simta pierduti si în nesiguranta. Ca si cum ar fi stat pe malul cascadei Niagara, fara a avea vre-un gard de protectie.
Dostoievschi, a prezentat acest aspect în romanul „Fratii Karamazov”. El a prefigurat o scena în care Domnul Isus a venit în Spania ,cîndva în secolul al 15-lea.
În acea vreme, Spania era condusa de Biserica. Pentru a –si arata autoritatea asupra credinciosilor, Biserica a promovat si sustinut inchizitia, erezie care a facut cele mai multe victime din toata istoria crestina.
Episcopul Bisericii era acela care stabilea legile pentru crestini; avînd putere si autoritate sa-i condamne la moarte pe toti cei ce nu le împlineau. În aceasta vreme, Domnul Isus a venit în Sevilia. În piata acestui oras, inchizitorii ardeau pe rug în fiecare zi pe eretici. Domnul Isus s-a apropiat de acest loc în tacere. Desi venise pe neasteptate si fara sa fie prezentat, oamenii din piata L-au recunoscut.
Acestia au fost atrasi de dragostea si bunatatea Lui, iar Domnul Isus, i-a primit fara sa le adresa vre-o acuzatie. Un orb a strigat dupa ajutorul Domnului , iar Domnul, fara a rosti vre-o penitenta, i-a deschis ochii ! În timp ce era urmat de o mare multime de oameni, Domnul Isus ,s-a îndreptat spre usa Catedralei din Sevilia. Chiar în acel moment un cortegiu funerar parasea catedrala. Pe usa catedralei iesea purtat pe umeri de patru persoane sicriul unei fetite de numai 7 ani.
Mama fetitei s-a aruncat la picioarele Domnului Isus, spunîndu-I : „ daca esti Tu ; învie-mi fetita”! Domnul Isus s-a atins de sicriu si fetita s-a ridicat imediat, plina de viata.
În acel moment a venit cardinalul; Marele Închizitor ! Ochii au început sa-i straluceasca, iar fata i s-a aprins de mînie. Acesta a îndreptat degetul aratator spre Domnul Isus, spunînd garzilor sale : „ Arestati-L ! ; si aruncati-L în temnita „! Apoi ca sa se îndreptateasca a continuat spunînd : „ N-ai nici un drept sa vii aici si sa ne încurci lucrurile. Cu libertatea pe care le-o oferi , Tu îi distrugi pe oameni „! Acestia nu stiu cum sa se comporte în libertate. Sunt ca niste copii ce au nevoie de legile si normele noastre , pentru a sti ce sa faca. Ei au nevoie de o biserica care sa-i tina sub supraveghere si sa-i învete sa umble cu frica.
Domnul Isus i-a ascultat acuzatiile, fara sa-i dea nici un raspuns. Cînd Marele Inchizitor a încetat sa mai spuna ceva, Domnul Isus s-a ridicat , s-a apropiat de cel ce L-a acuzat cu atîta rautate si l-a sarutat, aratîndu-i ca-l iubeste si nu-i raspunde dupa faptele lui. Acesta a fost raspunsul pe care Domnul Isus l-a avut fata de toata nedreptatea si ura care se manifesta sub cupola bisericii.
El a venit sa aduca adevarata libertate , iubind si jertfindu-se pentru oameni; pentru ca adevarata libertate este în dragoste !
Rug. Doamne Dumnezeule ; îti multumesc pentru libertatea ce-o am în Tine. Ajuta-ma sa împartasesc aceasta libertate iubindu-mi semenii. Amin