Meditație Pui de jaguar..

Un bogătaş mexican, fiind în excursie, a găsit într-o zi un pui de jaguar. Acest animal este ca o pisică mare cu o blană frumoasă, galben-aurie cu pete negre asemănător cu leopardul, dar mai lung şi mai masiv. Greutatea jaguarului atinge 100-150 kg. Jaguarul este animalul cel mai feroce şi mai periculos din America Centrală şi de Sud. Bogătaşul a luat puiul de jaguar la el acasă şi l-a hrănit cu biberonul. După câteva săptămâni, jaguarul mânca deja bucăţi mici de carne crudă. Încetul cu încetul, din mica arătare a ieşit un jaguar adult cu mădulare puternice şi cu o blană netedă. Vizitatorii bogătaşului rămâneau uimiţi privind neobişnuitul animal.

Însă câţiva vânători din împrejurimi l-au avertizat pe proprietar să nu mai ţină acest animal periculos pe lângă casă, să-i redea libertatea sau, dacă nu, să-l închidă într-o cuşcă. Jaguarul este un animal sălbatic, ce niciodată nu va deveni destul de îmblânzit pentru a deveni un animal domestic.

Dar proprietarul, în mândria sa, ţinea la părerile lui. El se gândea că, prin îngrijirea lui plină de dragoste, animalul îşi va pierde toată firea sălbatică şi că va deveni un animal domestic.Toate sfaturile pe care i le dădeau alţii bogătaşului mexican erau considerate de acesta ca venite din invidie. O, dacă ar fi ascultat sfaturile, ar fi avut parte de adevărul, că înţelepciunea este mai de folos decât mândria!

În felul acesta, jaguarul a rămas mai departe la bogătaş. Şi într-adevăr, acesta îl urma ca un câine credincios stăpânului. Zi de zi, îl lăsa pentru un timp să cutreiere în deplină libertate în jurul gospodăriei. Ajunse cu timpul însoţitorul său permanent şi cel mai preferat. Dar, într-o seară, stăpânul se aşeză ca de obicei comod în fotoliul său să citească ziarul. În timp ce citea, el observă că jaguarul torcea în felul pisicilor, frecându-se de picioarele lui cu corpul său greoi. Animalul repetă acest fapt. Voia să fie uşor scărpinat. Bogătaşul întinse în mod automat mâna şi îi mângâie corpul mare. Atunci, jaguarul începu să-l lingă pe mână. Dar ce era aceasta…? Limba animalului o simţea mai aspră ca de obicei. Deodată îşi aminti că, în după-amiaza zilei de ieri, se rănise la mână într-o tufă de trandafiri. Şi într-adevăr, când puse ziarul la o parte, văzu că rana, ce începea să se vindece, fusese deschisă de limba jaguarului şi sângera din nou.

Bogătaşul rămase încremenit. Porunci animalului să plece de lângă el, însă acesta nu-l ascultă. Astfel îi dădu un brânci pentru a se duce în colţul opus al camerei. Apoi luă iarăşi ziarul să citească.

Dar ceva era neobişnuit. Liniştea ce se aşternu i se păru sinistră. Un pericol neprevăzut plutea în aer. Atunci făcu ochii mari de spaimă şi deveni palid ca moartea. Ceea ce vedea, nu mai era îmblânzitul său animal „domestic“. Jaguarul cu ochii înflăcăraţi pândea ca un animal de pradă şi îşi mişca agitat coada încoace şi încolo. Cu o putere uimitoare şi cu multă energie, cu umerii încordaţi, fiara stătea gata de atac. Abia putu să se gândească până la capăt ce s-ar putea întâmpla, când puternica felină făcu saltul să-şi maltrateze într-un chip nemilos şi crud victima fără apărare.


Vânătorii au avut dreptate. Un jaguar, ca şi orice animal de pradă, nu-şi va tăgădui natura sa. Ce bine ar fi fost dacă ar fi ascultat sfatul celorlalţi şi nu ar fi numit binele rău şi răul bine! Înţelepciunea vânătorilor i-ar fi fost de mai mult folos, decât mândria încăpăţânării. Acum era prea târziu. Nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare!

Morala:

După ce am citit întâmplarea nefericită a bogătaşului, putem trage acum învăţămintele. Un jaguar rămâne un jaguar, oricâte îngrijiri i s-ar da. Niciodată natura sa de animal de pradă nu se poate schimba. Aşa este şi cu omul în natura sa veche. Firea omenească, fără naşterea din nou, poate să se supună cu uşurinţă practicării unei religii impuse, poate imita anumite lucrări de pe terenul credinţei. Aceasta este religia firii pământeşti, care este numai o aparenţă şi nimic mai mult. Fără naşterea din nou – adică primirea unei naturi divine prin credinţă şi pocăinţă – nimeni nu va putea vedea şi intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Este un pericol să ai pe lângă casă un animal de pradă. Aceasta ne duce cu gândul la marele pericol din domeniul spiritual, şi anume păcatul. La început, păcatul poate arăta frumos, ademenitor şi chiar inofensiv, ca şi puiul de jaguar. Apoi, omul devine un sclav şi urmează sfârşitul îngrozitor: „Oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului“. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că ne-a dat un Eliberator în Persoana Fiului Său: „… dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36). Aceasta este unica soluţie să fim ocrotiţi de „jaguarul“ din firea cea veche.