Dragostea este activa; ea are un subiect. Subiectul suprem si etern al inimii lui Dumnezeu este Fiul Sau: „Tatal iubeste pe Fiul“ (Ioan 5.20), proclama Duhul Sfant prin pana apostolului Ioan. „Acesta este Fiul Meu preaiubit“, este declaratia Tatalui, repetata de doua ori pe pamant.. „Tatal Ma iubeste“ (15.9), spunea Domnul ucenicilor Sai; iar Tatalui Ii spune: „Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii“ ( 17.24). In profunzimile eternitatii, iubirea de nespus a Tatalui isi gaseste placerea in Fiul; pe pamant, unde mergea in umilinta, ca Om perfect si ascultator, privirea Tatalui cobora cu tandrete asupra Lui si inima Sa Isi gasea placere in El. Cerurile Ii erau deschise, iar in secolele care au urmat, dragostea cu care este iubit a stralucit in ochii incantati ai sfintilor. Dar noi, suntem oare in afara acestei sfere? Ni se admite numai sa stim aceste lucruri, sa le vedem de departe ca pe niste splendori fata de care trebuie sa ramanem straini, fara sa luam parte la ele? Nu! Aceasta iubire voia sa se extinda in afara sanului Tatalui, nu numai pentru a se arata in Persoana Fiului, ci pentru a se transmite fiintelor omenesti cre-ate, ca sa fie si ele aduse in bucuria Lui; nu ingerilor alesi, ci pacatosilor din descendenta vinovata a lui Adam. In aceasta straluceste desa-varsirea acestei iubiri, a carei pro-funzime este vizibila: iubire curata, dezinteresata, suverana, care co-boara pana la cei mai de jos si ticalosi, ca sa-i atraga la El si sa-i faca nespusi de fericiti. „Dumnezeu este dragoste," spune apostolul (1 Ioan 4.8,16). Aceasta dragoste este pentru mine, este cu mine, este in mine, este a mea. De ce sa ma mai tem? Cea mai mica teama din inima unui credincios ofenseaza iubirea desavarsita a lui Dumnezeu . (extras din Le Mess. Ev., 1940)