Meditație Topciu

PREFAŢĂ

din partea familiei la volumul Eterna primăvară



Nu există privilegiu mai mare pentru o persoană, ca acela de a se întâlni cu Dumnezeu şi de a găsi sens, semnificaţie şi împlinire pentru viaţa ei. De o astfel de întâlnire transformatoare, a avut parte şi Tatiana Topciu, născută pe 11 februarie 1939, într-o familie modestă din Brăila. La numai douăzeci de ani, când majoritatea dintre noi îşi caută rostul vieţii, ea L-a cunoscut pe Dumnezeu, într-o cameră de spital, întâlnire care i-a marcat în mod radical viaţa. Din momentul acelei întâlniri, pe care a păstrat-o vie şi proaspătă, de-a lungul vieţii, ea a devenit o persoană nouă care a căutat cu pasiune să-L slujească pe Dumnezeu, cu credincioşie şi dedicare.

Versurile pe care le oferim în continuare, cititorilor români, sunt o dovadă concludentă în acest sens. Ele poartă amprenta unei iubiri profunde faţă de Dumnezeu şi a unei dorinţe de a-L cunoaşte tot mai mult. Pentru a respecta felul în care au fost publicate, am împărţit acest volum în două părţi. Prima parte, intitulată Picături de Absolut, conţine poeziile publicate de autoare în timpul vieţii, dar rearanjate şi corectate, iar partea a doua, intitulată Pe prag de infinit, conţine ultimile ei poezii înainte de a pleca Acasă, în vara anului 1999.

Titlul acestui volum, Eterna primăvară, a fost ales în felul acesta, deoarece el constituie mărturisirea în versuri, a felului în care ea s-a întâlnit cu Dumnezeu. Deşi viaţa ei a fost marcată de numeroase încercări şi suferinţe, totuşi, în ciuda lor, ea a continuat să trăiască sub simbolul acestei primăveri eterne, păstrându-şi nestinsă bucuria şi fericirea de a-L fi găsit pe El.

Soţie, mamă, poetă, profesoară, traducătoare de cărţi creştine, pictoriţă, colaboratoare la diverse reviste creştine, sunt numai câteva faţete ale celei care a fost Tatiana Topciu. Mai presus de toate aceste aspecte ale vieţii ei, Tatiana Topciu a fost un copil al lui Dumnezeu, răscumpărat prin har, ca L-a iubit pe Domnul ei, căruia I-a închinat întreaga ei viaţă şi alături de care îşi continuă, nevăzută, - eterna primăvară - a sufletului ei, începută în urmă cu mai bine de patruzeci de ani.

Deşi ea s-a stins, lucrarea ei continuă să strălucească mai departe şi să mărturisească cu privire la profunzimea iubirii faţă de Dumnezeu şi a fruimuseţii harului Său, revărsat în copiii Săi.

Poeziile ei reprezintă mărturia unui suflet pentru care viaţa nu a fost o - numărătoare inversă - către finalul ei, ci o aşteptare plină de dor şi nerăbdare a întâlnirii cu Mirele ei drag, Isus Hristos.

Tuturor celor ce au încurajat apariţia acestui volum, familia le rămâne recunoscătoare. Dacă n-ar fi fost ei, probabil că nu ar fi apărut atât de curând. În mod special, familia doreşte să mulţumească Editurii Casa Cărţii care s-a oferit să publice acest volum de poezii, şi în mod deosebit domnului Vasile Gabrian, care a făcut mai mult decât era dator, pentru ca aceste poezii să vadă lumina zilei.

Rugăciunea familiei, acum în faţa acestui volum, este ca aceste poezii să continue să-L proslăvească pe Dumnezeu, să fie o încurajare pentru toţi care trec prin încercări, că viaţa alături de El, în ciuda lor, merită trăită, şi un prilej de cercetare, în vederea mântuirii, pentru cei ce încă nu au cunoscut frumuseţea şi măreţia lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să binecuvinteze aceste versuri, şi să-i conducă pe toţi cititorii ei la o dragoste tot mai profundă faţă de Mântuitorul nostru drag, Isus Hristos şi la o cunoaştere personală a Acestuia!

Familia Topciu (soţul şi copiii)

Constanţa, mai 2002