Meditație 2 octombrie – ISUS tăcea

-„Isus tăcea şi nu răspundea nimic…“ Marcu 14.61 -
Pentru prima oară întâlnim aceste cuvinte în istoria patimilor. Le vom mai întâlni de trei ori: faţă de marii preoţi în prezenţa lui Pilat, înaintea lui Irod şi înaintea lui Pilat. Fie că vorbea, fie că tăcea, Domnul şi Mântuitorul nostru Îşi arăta aceeaşi inimă iubitoare neschimbată. Uneori Domnul tace şi faţă de noi, dar inima Sa este la fel de iubitoare.
Împotriva tăcerii lui Isus nu era nimic de făcut. Priveliştea aceasta era prea de tot pentru sufletele lor pline de ură. Nu mai rămânea altceva de făcut decât să-şi arunce masca jos şi să se năpustească împotriva lui Isus cu speranţa că iubirea Lui pentru adevăr Îl va face să Se dea singur în mâinile lor. Probabil, gândeau ca şi cei din Daniel 6.5: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!“
Atunci marele preot s-a hotărât să joace – cum se zice – ultima carte. S-a ridicat, şi cu puterea pe care i-o dădea slujba lui, i-a adus aminte lui Isus că Se găsea în faţa lui Dumnezeu; să Se gândească bine că Dumnezeu vede toate şi aude toate. Sărmanul Caiafa nu ştia, sau nu dorea să ştie, în faţa cui se afla? În faţa Lui era Cel care este Dumnezeu binecuvântat în veci.