Meditație 8 DECEMBRIE NU TE MAI PLÂNGE SI MERGI LA LUPTĂ (3)

- “Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli” (Filipeni 2:14)-
Văicăreala ţine oare numai de cuvinte? Nu, este mai mult de atât!
Mai întâi, văicăreala face ca puterea ta să se transfere oamenilor şi circumstanţelor de care te plângi, făcându-te să te simţi victima lor. Ea îţi diminuează capacitatea de a te gândi la soluţii, îţi condiţionează mintea în mod negativ, îţi toceşte abilitatea de a primi idei creative de la Dumnezeu. Rezultatele pozitive nu cresc în soluri negative! Nu poţi să te plângi şi să creez în acelaşi timp. “Oare din aceeaşi vână a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?… poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine?” (lacov 3:11-12). Văicărelile sunt expre­sii verbale ale credinţelor negative. Ele anulează intenţiile pozitive şi confesiunile, făcându-te neputincios de a mai culege beneficiile pe care le oferă Dumnezeu. Văicăreala se concentrează pe un trecut pe care nu-l poţi schimba. Te face să răscoleşti prin gunoiul de ieri, căutând dovezi despre “cine ce a făcut” şi “când” şi “de ce”, în timp ce prezentul îţi scapă printre degete fără roade. În al doilea rând, văicăreala este toxică pentru relaţiile tale: “Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?” (1 Corinteni 5:6).
Văicăreala îi invită şi pe ceilalţi să se plângă. Otrava injectată, intoxică toate mădularele trupului. Subtil, relaţia ta, familia ta, locul de muncă, biserica şi mediul tău devin poluate. Văicăreala polarizează relaţiile. Oamenilor cărora nu le place stresul, anxietatea şi negativismul încep să se distanţeze de tine. “Moartea şi viaţa sunt în pu­terea limbii” (Proverbe 18:21) – viaţa şi moartea ta, viaţa şi moartea celorlalţi. Aşa că roagă-te “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele” (Psalmul 141:3); ajută-mă să evit văicăreala.