Meditație 6 DECEMBRIE NU TE MAI PLÂNGE SI MERGI LA LUPTĂ (1)

“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli” (Filipeni 2:14)
Două grupuri de studenţi la psihologie au fost contactate, pentru a face un studiu şi li s-a dat o perioadă în care să socializeze în mod liber. Unul din grupuri ştia că experimentul va măsura nivelul în care ne plângem într-o conversaţie normală; celălalt grup nu ştia. La sfârşit, ambele grupuri au fost şocate să afle cât de des s-au plâns. Grupul care a fost în cunoştinţă de cauză s-a plâns aproape la fel de mult ca grupul care nu ştia nimic despre scopul experimentului. Este cea mai veche reacţie – în mod literal! Confruntaţi cu alegerile şi faptele noastre, noi începem să ne plângem în mod spontan: “A fost vina lor, nu a mea; dacă ei nu ar fi… eu nu aş fi. Adam nu a avut nevoie de nici o lecţie în arta plângerii. Prins asupra faptului, el i-a spus lui Dumnezeu: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” Femeia a răspuns: “Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom” (Geneza 3:12-13).
Nici unul nu a accep­tat responsabilitatea alegerilor proprii. Şi deoarece Dumnezeu nu-i ajută pe oamenii care nu sunt responsabili, El i-a izgonit din Paradis pe cei care se plâng. Dacă au învăţat vreodată lecţia văicărelii, ei nu au transmis-o urmaşilor, poporului Israel: “Poporul a cârtit în gura mare împotri­va Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei” (Numeri 11:1). Să remarcăm că ei au cârtit “în gura mare” şi El cu siguranţă nu doreşte să audă aşa ceva! Pavel scrie: “Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră” (1 Corinteni 10:10-11).
Curăţeşte-ţi vorbirea! Propune-ţi să detectezi orice cârtire, să o respingi şi să o alungi din voca­bularul tău.