Meditație 5 DECEMBRIE DOAMNE. GRĂBEŞTE ZIUA!

“El ne-a înviat împreună”
Ca urmaşi ai lui Hristos, noi avem o legătură intimă cu Duhul Sfânt. Fiecare suntem o piatră vie conectată la alte pietre vii şi Dumnezeu ne modelează până când ne potrivim unii cu alţii”. „voi … sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească” (1 Petru 2:5). Dumnezeu vede numai două ca­tegorii de oameni – mântuiţi şi pierduţi. El nu ţine seama de denominaţiuni, rase sau deosebiri socio-economice: “toţi sunteţi una în Hristos Isus” (Galateni 3:28). Când devii membru al fami­liei lui Dumnezeu depui un jurământ de credinţă în faţa fiecăruia dintre membri. Aceasta înseam­nă să-i iubeşti, să-i sprijini, şi să-i încurajezi.
Când evreii au fost pe cale de a intra în Ţara Promisă, două dintre seminţii au vrut să se sta­bilească acolo unde erau; ei nu au dorit să meargă să se lupte cu ceilalţi. Dar Moise i-a provo­cat: “Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?” (Numeri 32:6). Aşa că au fost cuprinşi de spiritul de unitate şi au zis: “Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui” (Numeri 32:18). Ei nu s-au putut bucura de moştenirea lor decât atunci când toţi au avut parte de ea. A umbla în unitatea Duhului înseamnă a nu te bucura pe deplin de sănătatea ta atunci când fraţii şi surorile tale sunt bolnavi sau a nu-ţi sărbători succesul atâta vreme cât ei sunt în necaz.
Când primeşti binecuvântarea lui Dumnezeu şi o înţelegi pe deplin, vei dori să spui celorlalţi: “Dumnezeul care m-a ajutat pe mine te va ajuta şi pe tine!” Şi vei lucra şi te vei ruga pentru acest scop. Când suntem crescuţi împre­ună, dezbinările vor dispărea, ne vom asemăna (vom avea un caracter similar) cu Hristos, iar lumea va începe să ne ia în serios. Doamne, grăbeşte ziua!